TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI ADMINISTRATIV
SENTINŢA CIVILĂ NR. 263
Şedinţa publică din data de 18 februarie 2009
Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.3059/88/2008, reclamanţii ………, prin SINDICATUL SALARIAŢILOR DIN ……. Tulcea, au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei de imputaţie nr.248, 250, 251, 252, 255 şi 256/23.12.2008 emise de Primarul comunei ……., solicitând anularea dispoziţiilor de imputare, prin care s-a dispus imputarea sumelor acordate în baza contractului colectiv de muncă, pe anul 2007 şi suspendarea executării dispoziţiilor mai sus menţionate, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze.
În motivare s-a arătat că, prin dispoziţiile mai sus menţionate li s-au imputat sumele, reprezentând drepturi salariale prevăzute prin Contractul colectiv încheiat la data de 13.12.2006, a cărui perioadă de valabilitate a fost şi anul 2007.
Apreciază că dispoziţiile emise de Primarul comunei ……., sunt nelegale şi netemeinice.
S-a mai arătat că, prin art.31 alin.5 şi 6 din Contractul colectiv de muncă nr.1169/13.12.2006, înregistrat la Direcţia de Muncă Solidaritate Socială şi Familie Tulcea sub nr.164/15036/21.12.2006, Primarul Comunei ……., Consiliul Local ……., Sindicatul Salariaţilor din ……. Tulcea, Grupa Sindicală ……. au convenit la acordarea de drepturi speciale pentru refacerea capacităţii de muncă, asigurarea unei ţinute decente şi asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport cu publicul şi instituţiile cu care colaborează personalul din cadrul instituţiei.
Textul articolului mai sus menţionat prevede şi capitolul din buget, de unde se vor suporta aceste cheltuieli, adică cap.51.02 titlul II alin.20.14.
De asemenea, disp. art.2 alin.2 din acordul mai sus menţionat prevăd prelungirea, de drept, a perioadei de valabilitate a acestuia pe o durată egală cu durata iniţială, cu condiţia ca nici una din părţi să nu notifice celeilalte părţi manifestarea unilaterală de denunţare a acordului colectiv de muncă.
În drept, şi-au întemeiat cererea pe disp. Legii nr.130/1996, republicată, a Legii nr.53/2003 din Codul muncii, a Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2005-2006, României, Convenţia OIM nr.131/1970, Legii nr.554/2004, iar în dovedire au depus la dosarul cauzei în copie dispoziţiile contestate, lista semnăturii acţiunii, HCL nr.1/2007 privind aprobarea bugetului cu anexele 1 şi 2, plângerea prealabilă înregistrată sub nr.1485/2008, adresele nr.1485/2008 şi tot în copie CCM, tabel nominal, dispoziţia nr.240/2008, hotărârea nr.1/2007, cărţile de identitate, contractele de muncă, dispoziţiile de încadrare.
În şedinţa publică din data de 30 ianuarie 2009, instanţa, având în vedere că reclamanţii constituie personal contractual şi nu au calitatea de funcţionari publici, trimite cauza la completul de conflicte de drepturi şi asigurări sociale.
În apărare, Primăria ……. a depus la dosarul cauzei: adresa nr.135/2009, referatul înregistrat sub nr.1478/2008, CCM, decizia nr.32/2008, încheierea nr.48/2007 din 17 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Conturi a României.
Examinând contestaţia, în raport de probele administrate în cauză, instanţa constată în fapt următoarele:
Art.270 alin.1 din Codul muncii prevede că: „ Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu lor”, fiind astfel înlăturată răspunderea materială reglementată anterior de vechiul cod al muncii (art.102-110).
Prin deciziile de imputaţie nr.248, 250, 251, 252, 255 şi 256 din data de 23.12.2008, pârâta a stabilit în sarcina reclamanţilor răspunderea materială pentru sumele încasate necuvenit conform Acordului colectiv/CCM în cursul anului 2007.
Fostul cod al muncii, valabil până la data de 1 martie 2003 prevedea ca principale modalităţi de stabilire şi recuperare a prejudiciului produs unităţii – în cazul răspunderii materiale – decizia de imputare şi angajamentul de plată (art.107).
Ori, având în vedere că potrivit art.270 alin.1 din Codul muncii (intrat în vigoare începând cu data de 1.03.2003), salariaţii răspund material pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor şi, întrucât a fost înlăturată răspunderea materială reglementată anterior de vechiul cod al muncii, instanţa urmează a admite contestaţia şi a anula dispoziţia de imputare nr.248, 250, 251, 252, 255, 256 din data de 23.12.2008 emise de Primarul Comunei ……., ca fiind nelegale.
Având în vedere că, contestaţia a fost admisă şi întrucât au fost anulate dispoziţiile de imputare ca nelegale, instanţa urmează a respinge cererea de suspendare a executării dispoziţiilor, ca fiind rămasă fără obiect.
