Forţa majoră este definită ca fiind o împrejurare externă absolut invincibilă, o forţă de nebiruit.
îngheţul nu întruneşte nici măcar condiţiile cazului fortuit, fiind un fenomen obişnuit în timpul iernii.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, reclamanta “A.T.S.M.F.” Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta S.C. “C.” – S.A., solicitând ca, prin sentinţa ce o va pronunţa instanţa, să o oblige la plata sumei de 108.445.200 lei, tarife de imobilizare şi la 5.383.903 lei, cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 2619/17.05.1999, pronunţată în dosarul nr. 1812/1999, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, s-au avut în vedere: convenţia nr. 27/5.10.1998, N.b. 583/1998 şi N.b. 582/1998, apreciindu-se ca reclamanta nu are capacitatea de a avea şi de a dobândi drepturi şi obligaţii.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.
Prin decizia nr. 2224/1999, pronunţată în dosarul nr. 2554/1999, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut că reclamanta a luat naştere în urma reorganizării, în temeiul O.U.G. nr. 12/1998.
în fond, după desfiinţare prin sentinţa nr. 6201/1999, pronunţată în dosarul nr. 8315/1999, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta “A.T.S.M.F.” Bucureşti şi a obligat pârâta la piaţa sumei de 108.445.200 lei, reprezentând tarife de imobilizare şi la plata sumei de 5.433.904 lei, cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, arătând, în esenţă, că deşi recunoaşte debitul, în perioada 16.12.1997 – 25.12.1997, pentru care s-au calculat tarife de imobilizare în valoare de 93.336.000 lei, s-a dovedit existenţa cauzei de forţă majoră – îngheţ – cu adresa nr. 1030/29.03.1999.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială, în baza art. 296 C. pr. civ., a respins apelul, ca nefondat, fiind reţinută culpa exclusivă a apelantei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea reţine că, pe de o parte, nu a fost notificat intimatei în termen de 48 de ore cazul de forţă majoră, iar pe de altă parte adresa nr. 1030/29.03.1999, obţinută în cursul procesului nu face dovada forţei majore.
Prin forţă majoră se înţelege o împrejurare externă absolut invincibilă, o forţă de nebiruit.
Or, îngheţul de care se face vorbire în adresa sus menţionată nu întruneşte nici măcar condiţiile cazului fortuit.
Mai mult decât atât, conform art. 10 pct. 5 din Tariful Local de Mărfuri îngheţul nu este caz de forţă majoră, fiind un fenomen obişnuit în timpul iernii. (Judecator Mioara Badea)
(Secţia comercială, decizia nr. 958/2000)
