Astfel,între reclamantul B.E. şi fostul Inspectorat Silvic Suceava a fost încheiat un contract de muncă ,în baza căruia reclamantul a fost angajat în funcţia de inginer silvic la Ocolul Silvic Broşteni.
Prin decizia nr.393/04.02.2005 Directorul Direcţiei Silvice Suceava a dispus numirea reclamantului ,începând cu data de 04.02.2005,în funcţia de şef al Ocolului Silvic Broşteni ,cu delegaţie,până la organizarea şi susţinerea concursului pentru ocuparea acelei funcţii.
La data de 21.02.2005,părţile întocmesc şi un act adiţional la contractul individual de muncă prin care sunt înscrise în contract numirea cu delegaţie a reclamantului în funcţia de şef al ocolului silvic precum şi drepturile salariale aferente.
Conform deciziei nr.284/03.06.2009,Directorul Direcţiei Silvice Suceava a luat măsura eliberării reclamantului din funcţia de şef al Ocolului Silvic Broşteni şi trecerea acestuia în funcţia de inginer silvic principal.
Din aceste probe reiese concluzia că raportul juridic existent între părţi este unul guvernat de normele de drept ale muncii iar modificările aduse contractului de muncă nu pot fi supuse cenzurii instanţei de administrativ.
Raţionamentul reclamantului ,folosit în susţinerea acţiunii sale, are ca fundament o eroare de interpretare a prevederilor art.58 din O.U.G. 59/2000.
Este real că acest text stipulează că: “Personalului silvic i se aplica dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanţa de urgenta nu dispune altfel.”
Însă ,nu există în O.U.G. 59/2000 nici un element de ordin logic din care să rezulte că legiuitorul a intenţionat ,prin această prevedere,să confere tuturor angajaţilor ce formează corpul personalului silvic calitatea de funcţionar public.
În acest sens,chiar aliniatul 2 al art.58 face referire expresă şi la categorii de personal silvic ce au calitatea de funcţionar public,reieşind concluzia că legea admite că,în cadrul generic al personalului silvic,se găsesc, pe lângă categoriile de personal angajat cu contract de muncă,şi categorii ce au calitatea de funcţionari publici.
Iar reclamantul face parte dintre persoanele angajate cu contract de muncă.
De asemenea,potrivit art.2 alin.4 din Lg.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici,funcţiile publice sunt cele prevăzute în anexa legii iar în această anexă nu este cuprinsă,ca fiind o funcţie publică,şi cea de şef al unui ocol silvic.
Este posibilă stabilirea de către autorităţi şi instituţii publice şi a altor funcţii publice specifice,în afară celor enumerate,dar nu s-a dovedit în acest litigiu că funcţia avută de către reclamant a primit o astfel de caracterizare în mod legal.
Întrucât reclamantul nu este funcţionar public,nu este aplicabil pricinii art.97 din Lg.188/1999 care arată că încetarea raportului de serviciu a funcţionarului public se face prin actul administrativ al persoanei ce are competenţe legale de numire în funcţia publică,doar acest ultim act îmbrăcând forma unui act administrativ unilateral ce poate fi supus procedurii suspendării executării sale în temeiul art.14 din Lg.544/2004.
Prin urmare,pentru toate cele expuse,tribunalul constată că decizia nr.284/03.06.2009,emisă de către pârâta Direcţia Silvică Suceava,nu este un act administrativ unilateral ,corespunzător definiţiei de la art.2 alin.1 lit.c din Lg.554/2004,şi nu este admisibilă suspendarea executării sale în temeiul art.14 din Lg.554/2004.
