Potrivit prevederilor din Capitolul IV al Legii nr. 69/1991, numirea secretarului se face de către prefect, pe baza propunerilor consiliului local, la iniţiativa primarului, pe bază de concurs sau examen.
în acest capitol nu există nici o prevedere care să permită încheierea unui contract de muncă, pentru funcţia de secretar, pe durată determinată – perioada mandatului primarului.
Prin acţiunea înregistrată la 29.07.2000, pe rolul Judecătoriei Slobozia, reclamanta D.D. a chemat în judecată pe pârâta Prefectura Judeţului Ialomiţa, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Ordinului nr. 374/29.06.2000, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia de secretar al comunei Sfântu Gheorghe, începând cu data de 15.06.2000.
în motivarea cererii reclamanta a arătat că a fost încadrată în funcţia de secretar al consiliului local al comunei Sf. Gheorghe cu data de 5.02.1998, cu contract de muncă pe durată determinată, pe perioada mandatului d-lui T.P.M. (Ordin nr. 186/5.02.1998 – fila == dosar nr. 1530/2000); dat fiind faptul că la 15.06.2000 primarul a fost reales pentru un nou mandat apreciază că raporturile sale de muncă se prelungesc pe o perioadă de 4 ani, astfel că ordinul atacat nu este legal.
Prin sentinţa civilă nr. 1649/29.08.2000, Judecătoria Slobozia a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei motivat de faptul că potrivit prevederilor Legii 188/1999, reclamanta are calitatea de funcţionar public şi ca atare potrivit art. 102 din lege competentă material să soluţioneze prezentul litigiu este instanţa de administrativ şi nu instanţa de drept comun. Au fost depuse la dosar, în copie: Ordinul atacat, înscrisuri, în faţa Curţii pârâtul a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ, excepţie care a fost respinsă ca nefondată prin încheierea din 23.01.2001, pentru considerentele avute în vedere de către instanţa de drept comun.
Pe fondul pricinii Curtea analizând actele dosarului în raport de prevederile legale aplicabile în speţă, constată că prezenta acţiune nu este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor cuprinse în cap. IV – secretarul şi serviciile publice locale din Legea 69/1991 a administraţiei publice locale (art. 51-59) numirea secretarului se face de către prefect pe baza propunerilor consiliului local, la iniţiativa primarului, pe bază de concurs sau de examen. Nu există în cuprinsul acestui capitol nici o reglementare prin care să fie permisă încheierea unui contract de muncă pentru funcţia de secretar, pe durată determinată – şi anume perioada mandatului primarului.
Potrivit art. 130 din Legea 188/1999 privind Statutul “dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii”.
Conform art. 70 al. 1 din Codul Muncii “contractul de muncă se încheie pe durată nedeterminată”.
Condiţiile în care contractul de muncă se poate încheia şi pe durată determinată sunt strict şi imperativ prevăzută la al. 2 al art. 70 Codul Muncii, în speţă nefiind îndeplinite aceste cerinţe legale.
Aşadar, Curtea apreciază că în ipoteza în care ar primi apărările reclamantei şi pe cale de consecinţă ar dispune anularea Ordinului nr. 374/ 29.06.2000 şi reintegrarea acesteia în funcţia de secretar, ar da forţă juridică unui act (Ordinul nr. 186/5.02.1998) lovit de nulitate absolută (fraudă la lege) încă de la data emiterii lui.
Acestea sunt considerentele în baza cărora Curtea apreciază ca neîntemeiată cererea de faţă, pe care o respinge ca atare. (Judecator Luiza-Maria Paun)
(Secţia Contencios Administrativ, sentinţa civilă nr. 191/2001)
