Funcţionari publici. Drepturi salariale. Competenţă materială, raportat la prevederile art. 92 din Legea nr. 188/1999 modificată.
Legea nr. 188/1999 – art. 92
Potrivit art. 92 din Legea nr. 188/1999 modificată prin Legea nr. 251/2006 şi Legea nr. 251/2006, revine instanţei civile, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale, competenţa materială pentru soluţionarea litigiilor legate de raportul de serviciu al funcţionarului public.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia administrativ şi fiscal,
decizia civilă nr. 393 din 16 mai 2007
Prin sentinţa civilă nr. 279 din 8 februarie 2007, pronunţată în dosarul nr. 745/108/2006, Tribunalul Arad a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti, Penitenciarul cu regim de maximă siguranţă Arad şi Ministerul Justiţiei la plata unor prime de concediu.
În cauză au declarat recurs pârâţii şi prin decizia civilă nr. 393 din 16 mai pronunţată în dosarul nr. 745/208/2006, Curtea de Apel Timişoara a admis cererile, a casat sentinţa şi a trimis dosarul spre competentă soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Arad, secţia civilă, complet specializat litigii de muncă şi asigurări sociale, cu aplicarea art. 312 alin. 5 raportat la art. 304 pct. 3 C. pr. civ., cu motivarea că, potrivit probelor, reclamanţii sunt funcţionari publici şi la data de 19.07.2006 a intrat în vigoare Legea nr. 251/2006 prin care a fost modificată Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, în sensul că prin art. 91, s-a prevăzut expres că acţiunile care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
Art. 92 din aceeaşi lege, cuprins în capitolul 10 privitor la dispoziţii finale şi tranzitorii a prevăzut că, cauzele având ca obiect litigii de muncă în care una din părţi are calitatea de funcţionar public, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentului statut, vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei.
La data de 19.07.2006, când au fost aplicabile aceste dispoziţii legale, cauza de faţă se afla pe rolul instanţei civile, specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale, în sensul că sentinţa civilă nr. 758 din 5 iunie 2006 pronunţată în dosar nr. 744/2006 al Tribunalului Arad, secţia civilă a fost recurată de pârâţi prin cereri de recurs depuse în luna august 2006, recursurile fiind soluţionate prin decizia civilă nr. 1944 din 12 octombrie 2006 pronunţată în dosar nr. 5370/59/2006 al Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, complet specializat litigii de muncă şi asigurări sociale.
Deci, la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999 republicată şi modificată prin Legea nr. 251/2006, instanţa sesizată cu judecarea litigiului a fost cea civilă, astfel că revine acesteia competenţa materială de soluţionare, conform art. 92 din Legea nr. 188/1999 republicată.
O dispoziţie normativă identică este cuprinsă şi în art. 92 din Legea nr. 188/1999 modificată prin Legea nr. 442/2006, intrată în vigoare la data de 7.XII.2006.
Raportat la aceste norme tranzitorii de competenţă materială şi în lipsa altor dispoziţii legale exprese ale Legii nr. 188/1999, în forma sa nemodificată prin Legea nr. 442/2006, care să dea în competenţa materială a instanţei de contencios administrativ, litigiile privind cererile funcţionarilor publici pentru acordarea unor drepturi băneşti, ştiut fiind că această competenţă este una specială şi anume numai în cazurile expres prevăzute de lege, revine instanţei civile dreptul de a judeca litigiul.
În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 30 din O.U.G. nr. 92/2004, pentru că reclamanţii nu au contestat nici un act administrativ privitor la stabilirea salariilor de bază, a sporurilor, a premiilor şi a altor drepturi prevăzute de această ordonanţă, pentru a fi incidente prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acţiunea de faţă constituind una în obligarea la acordarea de drepturi salariale.
