Art. 482 alin. 3 Cod comercial, prevăzând că se va statua asupra cererii de vânzare a gajului prin ordonanţă, rezultă că sunt aplicabile, prin asemănare, prevederile art. 581 Cod procedură civilă care, la alin. 3, prevăd că ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 4.411/25.11.1997).
Prin ordonanţa nr. 444, dată în camera de consiliu la 11.02.1997, s-a admis cererea formulată de creditoarea B. I. R. – S. M. B. faţă de debitoarea S.C. “T. I.” – S.A. şi s-a încuviinţat vânzarea gajului comercial constituit prin contractul de garanţie mobiliară nr. 28/1995, transcris la Judecătoria sectorului 3, sub nr. 847, contractul de garanţie nr. 27/1995 şi contractul de garanţie nr. 0690/1996.
împotriva acestei ordonanţe a formulat opoziţie debitoarea, solicitând repunerea sa în termen şi anularea ordonanţei 444/11.02.1997.
în motivarea opoziţiei se arată că, atunci când s-a pronunţat ordonanţa, judecarea s-a făcut de urgenţă, fără citarea debitoarei, cu aplicarea dispoziţiilor art. 581 Cod proc. civilă, care nu sunt aplicabile în cazul vânzării gajului, că, potrivit art. 695 şi următoarele din Codul comercial, urmărirea silită a bunurilor comerciantului este condiţionată de încetarea plăţilor şi declararea lui în stare de faliment şi că a fost încălcat dreptul său de apărare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se reţine că opoziţia a fost introdusă în termenul legal, faţă de împrejurarea că ordonanţa nr. 444/ 11.02.1997 a fost comunicată la o altă adresă decât sediul reclamantei.
Cu privire la motivele de fond, se reţine că ordonanţa nr. 444/11.01.1997 a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale, art. 482 alin. 3 Cod comercial prevăzând că se va statua asupra cererii de vânzare a gajului prin ordonanţă, fiind aplicabile, prin asemănare, prevederile art. 581 Cod procedură civilă care, la alin. 3, stabilesc că ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor.
în cauză nu-şi găsesc aplicarea prevederile art. 695 Cod comercial, faţă de prevederile art. 482, care prevăd că în caz de neplată la termen a întregii datorii pentru care s-a constituit gajul, creditorul poate proceda la vânzarea obiectelor date în gaj.
Notă: Soluţia de mai sus este, în opinia noastră, criticabilă.
Ordonanţa prin care preşedintele tribunalului statuează asupra cererii de vânzare a gajului nu se identifică cu ordonanţa preşedinţială, prevăzută de art. 581 Cod procedură civilă.
Aplicarea, prin asemănare, a regulilor de la ordonanţa preşedinţială nu are nici o justificare legală. Mai mult, din art. 483 Cod comercial rezultă condiţiile în care ordonanţa de autorizare a vânzării gajului devine definitivă şi capătă forţă executorie.
în concluzie, ordonanţa despre care face vorbire art. 482 şi urm. din Codul comercial, este o hotărâre judecătorească, pronunţată într-o materie specială, căreia i se aplică regulile din dreptul comun, în măsura în care, prin textele enunţate mai sus, nu se dispune altfel.
