Faţă de faptul că la termenul când s-a încuviinţat vânzarea gajului a fost lipsă de procedură cu debitoarea, se va admite opoziţia, se va desfiinţa ordonanţa atacată şi, pe fond, se va respinge cererea de vânzare a gajului, dat fiind că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 482 Cod comercial, respectiv bunurile nu au fost remise de către debitoare creditoarei.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 4.102/7.11.1997).
Prin cererea înregistrată la data de 17.07.1997, creditoarea B. – S.A. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea S.C. “G.T.& I.” – S.A., autorizarea vânzării bunurilor mobile aparţinând debitoarei, ce au format obiectul contractului de garanţie mobiliară înregistrat sub nr. 514/2.07.1996, 215/ 1.04.1997 şi 515/2.07.1996.
Prin ordonanţa nr. 2.665 din 24.06.1997, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, s-a admis cererea formulată de creditoare, s-a încuviinţat vânzarea gajului comercial, la licitaţie publică, prin executorii judecătoreşti.
S.C. “G.T.I.” – S.A. a formulat opoziţie.
în motivarea opoziţiei, petenta arată că bunurile ce fac obiectul contractului de garanţie mobiliară sunt mijloace de transport, că acele contracte ce fac obiectul urmăririi silite constituite ca garanţii în favoarea intimatei nu sunt contracte de gaj comercial, în sensul art. 478 – 481 Cod comercial, deoarece acestea nu prevăd şi nici nu au fost urmate de remiterea bunurilor către creditoare, or contractul de gaj comercial implică, în mod necesar, remiterea bunurilor către creditor, că aceste bunuri s-au aflat tot timpul şi se află şi în prezent în mâinile societăţii debitoare şi, ca atare, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 482 Cod comercial.
Mai susţine că executorii judecătoreşti au organizat vânzarea bunurilor prin licitaţie la 5.09.1997, înainte de a-i fi notificat ordonanţa apelată, or, ordonanţa va deveni executorie, potrivit art. 483 Cod comercial, după ce a fost notificată debitorului. Menţionează că pe fond trebuie avut în vedere faptul că bunurile ce fac obiectul contractului de garanţie privesc un credit în valoare de 22.000.000 USD, acordat în anul 1995, destinat finanţării unor importuri de ţiţei, în scopul procesării şi comercializării, şi că, potrivit convenţiei, restituirea creditului urma să se facă din sumele încasate prin comercializarea produselor petroliere, dar, datorită unei conjuncturi nefavorabile pe piaţa petrolului, s-au produs pierderi importante la operaţiunile de import, nu numai pentru societatea sa, dar şi pentru alţi operatori de pe piaţa românească. Solicită anularea ordonanţei şi a actelor de întreprinse de executorii judecătoreşti.
Faţă de faptul că litigiul a fost soluţionat cu lipsă de procedură cu debitoarea, încălcându-se astfel condiţile art. 85 şi urm. Cod proc. civilă, tribunalul va admite cererea, va desfiinţa ordonanţa atacată şi, pe fond, va respinge cererea de vânzare a gajului, dat fiind faptul că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 482 Cod comercial, respectiv bunurile nu au fost remise de către debitoare creditoarei. Nu poate fi luată în considerare apărarea formulată de intimata debitoare prin răspunsul Ia opoziţie, în sensul că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 480 alin. 3, care dispune: “creditorul este presupus că are în posesiunea sa lucrurile date în gaj când ele se află în magazinele sale sau ale comisionarului său la vamă, într-un depozit public…”, fără să ţină seama şi de primele două aliniate ale art. 480 Cod comercial, şi anume: “creditorul are dreptul de a fi plătit cu privilegiu asupra lucrului ce i s-a constituit în gaj. Acest privilegiu nu există decât dacă lucrul s-a pus şi se află în posesia creditorului sau a altei persoane aleasă de părţi”, creditoarea nefăcând dovada că lucrul s-a pus şi se află în posesia sa sau a unei alte persoane aleasă de părţi.
