Guvernul României nu poate răspunde pentru obligaţiile ce reveneau fostului Consiliu de Miniştri, atribuţiile şi competenţele sale fiind expres şi limitativ prevăzute în legea sa de organizare şi funcţionare, Legea nr. 37/1990.
Reclamanţii persoane fizice au solicitat să se constate că sunt moştenitorii proprietarilor acţiunilor naţionalizate de la fosta “X” SA absorbită ulterior de “Y” SA şi că Guvernul României nu a răspuns în termen conform Legii nr. 29/1990, la cererile pentru acordarea despăgubirilor. A mai fost chemat în judecată şi Statul Român prin Ministerul Finaţelor, F.P.S. şi SC “Y” SA, cu privire la ultimii doi pârâţi, reclamanţii renunţând la judecată pe parcursul procesului.
în motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că societatea “X” SA a fost fondată de autorii lor în 1947/1948 şi că în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 119/1948 statul trebuie să acorde despăgubiri pentru acţiunile naţionalizate. Au mai arătat că Guvernul României are competenţa de a rezolva cererile adresate în 1998 şi 1999, întrucât Legea nr. 119/1948 nu a fost modificată.
în întâmpinarea depusă de Guvernul României s-a arătat că potrivit art. 14-17 din Legea nr. 37/1990 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului acesta nu are atribuţia de rezolvare a cererii reclamanţilor. S-a mai precizat că instituţia guvernamentală nu poate avea calitatea de succesor în drepturi şi obligaţii al fostului Consiliu de Miniştri, deoarece toate structurile de putere ale fostului regim si-au încetat existenta ca urmare a apariţiei Decretului-lege nr. 2/27.12.1989.
Curtea a respins acţiunea, ca neîntemeiată. S-a reţinut că nu există refuz nejustificat din partea GUVERNULUI României de a rezolva cererea reclamanţilor în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Reclamanţii şi-au bazat pretenţiile pe dispoziţiile Legii 119/1948, dar art. 11 din acest act normativ nu prevede obligaţia fostului Consiliu de Miniştri de a acorda despăgubiri, ca atare reclamanţii nu pot pretinde de la pârât recunoaşterea calităţii de moştenitori, cerere care de altfel este inadmisibilă în contencios.
De altfel, Guvernul României nu poate răspunde pentru obligaţiile ce reveneau fostului Consiliu de Miniştri prin legi anterioare, atribuţiile fiind expres prevăzute de Legea nr. 37/1990.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor, la despăgubiri s-a dispus şi s-a trimis spre soluţionare la Tribunalul Bucureşti, în baza art. 2 lit. “b” şi art. 5 c. pr. civ., fiind calificată ca o acţiune patrimonială.
Notă: Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia nr. 2309/2000 a respins recursul. (Judecator Apostol Filofteia)
(Secţia Administrativ, sentinţa civilă nr. 1379/1999)
