Lipsa de pe ordinea de zi a adunării generale, ca punct distinct, a problemei privind excluderea din societate a reclamantului,
conduce la anularea hotărârii de excludere, fiind încălcate dispoziţiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 36/1991.
Prin acţiunea înregistrată la data de 5.03.1999, la Judecătoria Videle, reclamantul D.S.D. a chemat în judecată pe pârâta “P.V.” – S.A. Comuna Blejeşti judeţul Teleorman, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea hotărârii adunării generale a societăţii, din data de 12.04.1994, cu privire la excluderea sa din societate, al cărui membru este din anul 1995 şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 466/20.04.1999, Judecătoria Videle a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea hotărârii adunării generale a Societăţii Agricole “P.V.”, din 12.04.1998, în ceea ce priveşte excluderea din societate a reclamantului si a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 33.000 lei.
împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, care însă a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Teleorman, prin decizia civilă nr. 1690/9.09.1999.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Teleorman a reţinut că din procesul verbal încheiat la 12.04.1998, rezultă că pe ordinea de zi a adunării generale nu a figurat adoptarea excluderii reclamantului din societate, iar sub aspectul participanţilor, hotărârea a fost nestatutară.
Decizia pronunţată de Tribunalul Teleorman a fost atacată cu recurs, pârâta “P.V.” – S.A. Teleorman, invocând că şedinţa adunării generale din 12.04.1998 a fost desfăşurată legal, iar excluderea intimatului reclamant a avut motive temeinice şi anume: acesta nu a făcut dovada depunerii capitalului social la înscrierea în societate; a manifestat o atitudine ostilă conducerii societăţii şi nu a luat parte alături de ceilalţi asociaţi la desfăşurarea activităţii din societate.
Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă “P.V.” – S.A., constatând că au fost încălcate dispoziţiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 36/1991, în sensul că pe ordinea de zi a adunării generale nu a fost trecut expres, ca punct distinct, discutarea posibilităţii de excludere a intimatului-reclamant.
De asemenea, Curtea de Apel Bucureşti a mai constatat că hotărârea a fost şi nestatutară, sub aspectul numeric, fiind încălcate dispoziţiile art. 56 alin. 1 din Legea nr. 36/1991, iar capitalul social a fost achitat la înscriere, această situaţie rezultând din actele dosarului.
în ceea ce priveşte “atitudinea defăimătoare” la adresa conducerii societăţii şi lipsa intimatului de la activităţile desfăşurate, Curtea a reţinut că aceste împrejurări nu au fost probate, rămânând simple afirmaţii speculative ale recurentei pârâte. (Judecator Florica Bodnar)
