HOTĂRÂRE A AGA. ACŢIUNE ÎN ANULARE. TERMEN. SUSPENDAREA EXECUTĂRII. ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ


Dreptul asociaţilor de a solicita anularea hotărârii adunării generale se naşte la data la care au luat cunoştinţă de hotărâre, fiind un drept actual, recunoscut şi ocrotit de lege.

Potrivit art. 131 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, hotărârile adunării generale, contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al şedinţei.

Termenul de 15 zile, prevăzut de lege, vizează numai momentul până la care se poate formula cererea, dar nu stabileşte momentul naşterii dreptului de a introduce acţiunea.

Potrivit art. 132 pct. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, odată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamanta poate cere preşedintelui instanţei suspendarea executării hotărârii atacate.

Chiar dacă reclamanta formulează cerere de suspendare, separat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, dar în acelaşi timp cu formularea acţiunii în anulare, aceasta nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece au fost respectate dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Deliberând, constată că, prin sentinţa nr. 2294/2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, în dosarul nr. 1294/12.04.2000, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării hotărârii adunării generale a acţionarilor din 15-16.03.2000, ca nefondată.

De asemenea, a fost admisă excepţia prematurităţii acţiunii formulată de reclamanta S.I.F. Muntenia Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta S.C. “C.” – S.A. Bucureşti, şi a fost respinsă acţiunea de suspendare, ca prematură.

împotriva sentinţei sus arătate a formulat recurs reclamanta, motivând că:

– cererea de suspendare are un regim juridic propriu, fiind independentă de acţiunea de anulare şi greşit a reţinut instanaţa de fond că ar avea un caracter accesoriu;

– unica dependenţă de cererea în anulare ar fi că trebuie intentată odată cu aceasta, potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată;

– greşit a apreciat instanţa de fond caracterul juridic al termenului de 15 zile de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial, întrucât nu se confundă momentul de la care se naşte dreptul la acţiune, cu momentul până la care se poate introduce cererea.

Curtea a reţinut că recursul este fondat, pentru considerentele de mai jos.

Recurenta a solicitat pe cale judecătorească anularea hotărârii adunării generale a acţionarilor S.C. “C.” – S.A. din 15-16 martie 2000.

Odată cu intentarea acţiunii în anulare, recurenta a formulat cerere de ordonanţă privind suspendarea executării hotărârii adunării generale a acţionarilor, potrivit dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Recurenta a respectat condiţia prevăzută de art. 132 din Legea nr. 31/ 1990, republicată, chiar dacă cererile au făcut obiectul unor dosare distincte.

în raport de materialul probator, fiecare cerere urma să fie soluţionată în mod distinct, legiuitorul stabilind şi căi de atac separate.

Orice acţiune nu poate exista fără un drept pe care părţile să-l valorifice în formă pozitivă sau negativă, după caz.

Dreptul recurentei la acţiune s-a născut la data la care a luat cunoştinţă de hotărârea adunării generale din 15-16.03.2000, şi anume, chiar de la data hotărârii, căci, fiind acţionara intimatei, a participat la şedinţa respectivă.

în aceste condiţii, dreptul recurentei la acţiune este un drept actual, nefiind condiţionat de existenţa vreunei condiţii suspensive sau a vreunui termen.

în ce priveşte termenul de 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a hotărârii, trebuie făcută distincţia că acest termen vizează numai momentul până la care se poate formula cererea, dar nu se confundă cu momentul naşterii dreptului de a introduce acţiune.

Curtea a infirmat soluţia instanţei de fond, va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru judecarea fondului. (Judecator Marioara Arhip)

(Secţia comercială, decizia nr. 807/2000)