Potrivit art. 364 lit. d şi e C.pr.civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare atunci când partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, ori hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533 C.pr.civ..
Conform acestei din urmă dispoziţii legale, dacă părţile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunţe hotărârea în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale.
( sentinţă comercială nr.1338 din 30 iunie 2009)
Prin acţiune formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, pârâta AF D. a chemat în judecată pe pârâta F.C., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea hotărârii nr.2/2008 pronunţată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie „OLTENIA”.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în fapt, prin această hotărâre, s-a admis în parte cererea reclamantei F.C. şi a fost obligată pârâta AF D. la plata următoarelor sume: 4455,50 USD reprezentând debit principal restant, 647,33 USD reprezentând dobânda restantă şi la plata sumei de 2606,47 USD dobândă penalizatoare şi în continuare până la achitarea integrală a debitului, precum şi la plata sumei de 2527,76 lei reprezentând taxa de arbitrare şi 100 lei onorariu expert, fiind respinsă cererea reclamantei F.C. de acordare a onorariului de avocat.
S-a mai arătat faptul că hotărârea arbitrală trebuie desfiinţată pentru că nu cuprind menţiunea obligatorie din art. 361 lit.c C.pr.civ., a fost pronunţată după expirarea termenului de arbitraj prevăzut de art. 353 indice 3 C.pr.civ . şi în condiţiile unei lipse de procedură cu pârâta, reclamanta prezentei cauze, aceasta fiind în plus nulă ca urmare a nulităţii convenţiei de arbitraj.
La termenul din 26.08.2008, Curtea, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială a instanţei în judecarea acţiunii în anulare.
Cu privire la această excepţie aceasta a reţinut că, potrivit art.365 alin.1 C.pr.civ., competenţa judecării în primă instanţă a acţiunii în anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare celei prevăzute la art.342 C.pr.civ., în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul, deci instanţa ierarhic superioară celei competente să judece litigiul în fond, în primă instanţă, dacă nu ar fi existat convenţia arbitrală.
În raport de obiectul acţiunii – pretenţii de 4400,09 USD C/val debit şi 3658,88 USD penalităţi şi dobânzi scadente şi în continuare, în lipsa convenţiei arbitrale, competenţa în primă instanţă ar fi aparţinut judecătoriei, potrivit art.2 pct.1 lit.a raportat la art.1 pct.1 C.pr.civ.
Prin urmare, s-a apreciat că acţiunea în anulare este de competenţa tribunalului,secţia comercială, instanţă imediat superioară judecătoriei, astfel că în baza art.159 C.pr.civ Curtea de Apel Craiova a dispus declinarea competenţei soluţionării acţiunii în anulare la Tribunalul Dolj, Secţia Comercială.
La Tribunalul Dolj, pârâta F.C. a depus întâmpinare solicitând a se dispune admiterea excepţiei tardivităţii formulării acţiunii de către reclamantă şi admiterea excepţiei litispendenţei.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii în anulare ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii acţiunii promovate, pârâta a arătat că hotărârea arbitrală i-a fost comunicată reclamantei în luna mai 2008, termenul în care putea să atace hotărârea fiind cu mult depăşit, situaţie care atrage decăderea din dreptul de a mai ataca hotărârea respectivă.
În ceea ce priveşte excepţia litispendenţei s-a arătat că reclamanta a promovat o altă acţiune în anularea hotărârii nr. 2 pronunţată de Tribunalul Arbitral, înregistrată sub nr. xx/63/2008 la Tribunalul Dolj. A mai arătat pârâta că între cele două cauze există identitate de părţi, obiect şi cauză.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, între F.C. şi AF D. a intervenit contractul de împrumut în temeiul căruia societatea pârâtă a împrumutat societăţii reclamante suma de 6000 USD pentru o perioadă de 36 luni, cu o rată a dobânzii de 18% pe an, calculată la valoarea USD a împrumutului. Deşi pârâta a beneficiat de creditul prevăzut în contract, aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi nu a respectat calendarul de plăţi, motiv pentru care au devenit incidente prevederile art. 13 din contractul în cauză, prin urmare toată suma ce face obiectul împrumutului a devenit certă, lichidă şi exigibilă.
La rândul său, reclamanta a depus la dosar o completare a motivelor cererii sale, învederând instanţei că prin hotărârea atacată au mai fost încălcate şi dispoziţiile cuprinse în Regulile de Procedură ale Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie „Oltenia” respectiv art. 4,13, şi 32 lit.c .
În susţinerea acestor afirmaţii, reclamanta a depus la dosar extras din Regulamentul privind Organizarea şi Funcţionarea Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie „Oltenia”.
În ceea ce priveşte la excepţia tardivităţii formulării cererii, instanţa a reţinut că hotărârea arbitrală atacată a fost comunicată reclamantei la data de 21 aprilie 2008, comunicarea fiind primită însă pe numele unei alte persoane juridice, iar cerere a fost depusă pe rolul Curţii de Apel Craiova la 21 mai 2009.
Potrivit art. 365 C.pr.civ, acţiunea în anulare poate fi introdusă în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale.
Se constată astfel, în raport de data comunicării hotărârii arbitrale atacate – 21 aprilie 2009 şi de data formulării cererii în anulare – 21 mai 2009 că aceasta a fost introdusă în termen de o lună de la comunicarea sa, urmând ca, faţă de dispoziţiile art. 365 C.pr.civ., excepţia tardivităţii formulării cererii invocată de către pârâtă prin întâmpinare să fie respinsă ca neîntemeiată.
Relativ la excepţia litispendenţei se reţine că, într-adevăr, reclamanta a mai formulat o cerere în anularea hotărârii nr.2/2008 pronunţată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie „OLTENIA”, aceasta fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. xx/63/2008 şi constatată ca perimată prin sentinţa pronunţată de Tribunalul Dolj. Împotriva acestei sentinţe nu s-a formulat recurs, aceasta devenind irevocabilă.
Potrivit art. 163 C.pr.civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe.
Litispendenţa presupune însă existenţa concomitentă a două cauze pe rolul unor instanţe diferite, cauze privind pe aceleaşi părţi şi având aceeaşi cauză şi acelaşi obiect.
Se apreciază, prin urmare, că de vreme ce prima cerere în anulare formulată de către reclamantă şi înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. xx/63/2008 a fost soluţionată irevocabil prin sentinţa nr. 666 /2009 a Tribunalului Dolj, nu mai există în prezent pe rolul unor instanţe diferite două cauze privitoare la aceleaşi părţi şi având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.
Nefiind astfel îndeplinite condiţiile existenţei unei litispendenţe astfel cum acestea sunt reglementate prin art. 163 C.pr.civ., instanţa a respins şi excepţia litispendenţei invocată de către pârâtă prin întâmpinare ca neîntemeiată.
