Dispoziţiile din regulamentul privind taxele de arbitraj şi cele din referitoare la cheltuielile de judecată nu sunt imperative şi nu ţin de bunele moravuri sau de ordinea publică.
Ca atare, criticile referitoare la cuantumul cheltuielilor de arbitrare nu admiterea acţiunii în anulare şi desfiinţarea hotărârii arbitrale pentru motivul prevăzut de art. 364 lit. i Cod procedură civilă.
Secţia Comercială, decizia nr. 4351 din 26 noiembrie 1998.
Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis în parte acţiunea reclamantei S.C.”IMAR” SA Arad şi, în consecinţă, a obligat pe pârâta S.C.TURNIMOB” SA Constanţa să-i plătească numai 936.272,52 lei cheltuieli de arbitraj, celelalte pretenţii ale reclamantei rezolvându-se prin compensare.
Curtea de Apel a respins acţiunea în anulare formulată de S.C. “IMAR” SA cu motivarea că dispoziţiile privind cheltuielile de arbitrare nu sunt de ordine publică şi, deci, nu există motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. i Cod procedură civilă invocat de reclamantă.
Reclamanta a declarat recurs susţinând că prin decizia criticată au s-a ţinut seama că, la data plăţii taxei de arbitraj şi a introducerii acţiunii la arbitraj nu avea nici o datorie faţă de pârâtă şi compensările au intervenit în timpul procesului, în raport cu livrările de marfă ulterioare, astfel că tribunalul arbitrai trebuia să-i acorde în întregime cheltuielile de arbitraj dovedite.
Recursul este nefondat.
Hotărârile arbitrare pot fi anulate numai pentru unul sau mai multe dintre motivele limitativ prevăzute de art. 364. lit. a – i din Codul de procedură civilă. Este uşor de observat că motivele privesc condiţiile de formă ale hotărârii arbitrate şi nu modul în care tribunalul arbitrat a soluţionat fondul pricinii, inclusiv stabilirea cheltuielilor de judecată ce vor fi suportate de părţi.
Dispoziţiile din Regulamentul privind taxele de arbitraj şi chiar cele din Codul de procedură civilă privitoare la cheltuielile de judecată nu sunt de ordine publică, nu privesc bunele moravuri şi nici nu sunt imperative, astfel că în mod corect Curtea de Apel a constatat că acţiunea în anulare întemeiată pe prevederile art. 364 lit. i Cod procedură civilă este neîntemeiată, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în acel text de lege.
