Potrivit art. 364 alin. 1 lit. i C.proc.civ. hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare, dacă hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.
Prin cererea de chemare în arbitraj înregistrată la nr. 208 din 15 ianuarie 2002 reclamanta R.A. “A.Z.L.” Brăila a solicitat interpretarea clauzei prevăzută la pct. 4.4. din contractele de concesiune de teren nr. 2857 din 8 octombrie 1999 şi nr. 266/31 ianuarie 2001 încheiate cu pârâta S.C’R.I.G.” S.A. Bucureşti, respectiv stabilirea formulei de calcul pentru redevenţa datorată începând cu al doilea an de concesiune.
Prin hotărârea nr. 1 din 29 aprilie 2002 Comisia de arbitraj a C.C.I.A. Brăila a admis acţiunea şi a stabilit că, din interpretarea clauzelor inserate la pct. 4.4 din contractele de concesiune încheiate de părţi, rezultă că prin creşterea valorii dolarului cu 22 % faţă de EURO în perioada octombrie 1999 – 8 octombrie 2000 redevenţa datorată de pârâtă în cadrul contractului de concesiune se majorează cu 22 % de la 10 octombrie 2000 pentru al doilea an de concesiune iar redevenţa datorată pentru al II-lea an de concesiune începând cu 1 februarie 2001 în cadrul contractului de concesiune nr. 266/2000 se majorează cu 7 % în raport de creşterea valorii dolarului faţă de EURO cu 7,2 % pe perioada 1 februarie 2000 – 31 ianuarie 2001.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de arbitrare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul arbitrai a reţinut că prin art. 42 din ambele contracte părţile au înţeles să stabilească redevenţa în dolari fară a se face vreo referire la paritatea faţă de EURO şi că prevederea contractuală cu referire la modificarea redevenţei cu coeficientul de apreciere a dolarului faţă de EURO şi, respectiv, cu diminuarea acesteia în cazul scăderii valorii dolarului faţă de EURO, constituie explicaţii clare ale condiţiilor în care se va efectua calculul modificării.
împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare pârâta invocând în temeiul art. 364 lit. i C.proc.civ. în esenţă, următoarele :
– cuantumul redevenţei a fost stabilit cu respectarea prevederilor Legii nr. 219/1998 privind realizarea unei posibile egalităţi între avantajele care îi sunt acordate concesionarului şi sarcinile ce îi sunt impuse acestuia;
– hotărârea arbitrală încalcă principiul de ordine publică al echilibrului financiar.
Examinând acţiunea în anulare, s-a constatat că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente :
Potrivit prevederilor art. 364 C.proc.civ. hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai pentru cele nouă motive enumerate la lit. a-i.
în speţă, “R.I.G.” S.A. Bucureşti a invocat ultimul dintre motivele de desfiinţare, cel prevăzut la lit. i de la art. 364 C.proc.civ. şi anume dacă “hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică bunele moravuri sau dispoziţii imperative ale legii”.
Contrar celor susţinute de către “R.I.G.” S.A. Bucureşti, hotărârea pronunţată de tribunalul arbitrai nu încalcă nici ordinea publică, nici vreo dispoziţie legală imperativă ci, prin aceasta, s-a interpretat doar voinţa părţilor exprimată printr-o clauză a contractelor de concesiune aşa cum s-a solicitat prin acţiunea arbitrală.
Aşadar, instanţa arbitrală, prin interpretarea dată conţinutului pct. 4.4 al contractelor de concesiune, a stabilit doar modalitatea formulei de calcul pentru redevenţa aferentă, începând cu al doilea an de concesiune, precizându-se în considerentele hotărârii că s-au respectat regulile dreptului civil şi comercial ce guvernează interpretarea contractelor care se face după intenţia părţilor.
în soluţionarea cauzei s-a lămurit doar înţelesul unei clauze din convenţie, perfectată de două persoane juridice de drept privat, care îşi produce efecte numai faţă de acestea, conţinutul convenţiilor respective neîncălcând normele imperative din Legea nr. 219/1998 şi nici ordinea publică.
Pentru a fi îndeplinite cerinţele art. 364 lit. i C.proc.civ., hotărârea arbitrală trebuie să încalce o normă de ordine publică sau dispoziţii imperative ale legii, or, în speţă, instanţa arbitrală a stabilit doar modalitatea formulei de calcul pentru redevenţa aferentă, începând cu al doilea an de concesiune.
în consecinţă, criticile din acţiunea în anulare referitoare la pretinsa încălcare a ordinii publice fiind neîntemeiate, aceasta a fost respinsă ca atare.
(decizia civilă nr. 981/R/2002 )
