C. proc. civ., art. 364 lit. f) şi i)
Prin compromis, părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este inserat să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. încheierea convenţiei arbitrale excluzând, pentru litigiul ce face obiectul ei. competenţa instanţelor judecătoreşti.
Astfel cum este reglementat de legiuitor, prin arbitraj părţile au posibilitatea de a-şi alege un arbitru anume carc să Ic susţină interesele şi să ..negocieze” în numele lor în conflictul ivit între ele. Alegerea arbitrului este lăsată în totalitate la îndemâna părţilor, această alegere facându-se în considerarea calităţilor lor profesionale, care înţeleg astfel să îşi susţină, prin intermediul acestora, interesele.
Tribunalul arbitral soluţionează litigiul în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile, iar pe baza acordului expres al părţilor poate soluţiona litigiul în echitate.
Acestea sunt considerentele pentru care hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai pentru anumite motive limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ., niciunul dintre aceste motive nercfcrindu-se la erori de judecată pe fondul cauzei deduse judecăţii, acţiunea în anulare ncavând caracter devolutiv, asemenea căilor de atac de drept comun. Motivele pentru care poate fi desfiinţată hotărârea arbitrală sunt încălcări ale regulilor de procedură, norme cu caracter imperativ.
în speţă, recurenta îşi întemeiază contestaţia pe dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., susţinând câ au fost nesocotite o serie de nonnc imperative ale legii. Aceste norme imperative invocate de către recurentă la momentul sesizării Tribunalului arbitral reprezintă motivarea în drept a cererii sale. astfel încât, la pronunţarea sentinţei, arbitrii au avut în vedere şi aceste dispoziţii, hotărârea pronunţată fiind rezultatul interpretării acestor norme de drept în urma stabilirii situaţiei de fapt care a configurat litigiul.
Astfel cum îşi argumentează recurentul cererea, criticile aduse de acesta vizează tcmcinicia sentinţei arbitrale, aspect carc nu poate constitui obiect al acţiunii arbitrale.
Doar în cazul prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ. se pot face aprecieri. în cadrul acţiunii în anulare, cu privire la temeinicia sentinţei, însă strict sub aspect formal: dacă Tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Nu au putut fi reţinute criticile recurentei cu privire la existenţa motivului prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ.. aceste critici vizând modul în carc instanţa arbitrală a înţeles să analizeze fondul raportului juridic dedus judecăţii şi să aprecieze probele administrate, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
De asemenea, nu a putut fi reţinut nici ultimul motiv invocat de cătrc recurentă, referitor la denumirea şi sediul intimatci-pârâte. nearătându-se în ce mod i s-a pricinuit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului (art. 105 C. proc. civ.).
Referitor la criticile aduse cuantumului cheltuielilor de judecată acordate pârâtei-intimate de către tribunal, acestea sunt neîntemeiate, judecătorul putându-se pronunţa asupra unei cereri de mărire ori micşorare a onorariilor avocaţilor doar în momentul în care i se solicită acest lucru. în virtutea principiului disponibilităţii şi al contradic-torialităţii ce guvernează procesul civil. în speţă neexistând o asemenea cerere formulată.
Faţă de cele reţinute mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.. Curtea a respins recursul ca nefondat.
C.A. Bucureşti, s. a Vl-a com., dec. nr. 1673 din 16 noiembrie 2007.
