C. civ., art. 969, art. 1073
Caracteristic contractelor sinalagmatice este acordul de voinţă al părţilor, în lipsa consimţământului uneia dintre părţi, actul juridic neproducându-şi efectele; manifestarea de voinţă trebuie să fie făcută expres şi fără echivoc de către fiecare parte contractan
tă, consimţământul neputând fi suplinit printr-o hotărâre judecătorească.
Cum proprietarul bunului nu şi-a manifestat acordul în vederea încheierii contractului, nici instanţa nu putea proceda la constatarea vânzării-cumpărării spaţiului, fiind încălcate dispoziţiile art. 969 C. civ.
C.S.J., Secţia comercială, decizia nr. 2425 din 26 aprilie 2001, în P.R. nr. 1/2002, p. 83
Prin sentinţa civilă nr. 722/1999, Tribunalul Vâlcea a admis cererea formulată de reclamanta SC F. SRL împotriva pârâtei SC V. SA Râmnicu Vâlcea şi, în consecinţă, a constatat vânzarea-cumpărarea spaţiului comercial Unitatea nr. 20 situat în Râmnicu Vâlcea, str. Ş.V. nr. 4, parter, între SC V. SA, în calitate de vânzător şi SC F. SRL Râmnicu Vâlcea, în calitate de cumpărător, cu preţul de 571.268.040 lei, această hotărâre ţinând loc de act de vânzare-cumpărare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin sentinţa civilă nr. 7756/1999, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a obligat-o pe pârâtă să procedeze la vânzarea prin negociere directă a spaţiului în litigiu, la preţul stabilit de dispoziţiile O.G. nr. 37/1997. S-a mai reţinut că societatea a refuzat nejustificat să încheie actul juridic, urmând a se constata intervenită vânzarea-cumpărarea între părţile în litigiu. S-a apreciat că preţul stabilit prin hotărârea judecătorească anterioară este cel legal, fiind înlăturate apărările pârâtei în acest sens pe motivul că alt preţ nu poate fi fixat, neexistând culpa pârâtei privind încheierea vânzării, iar actele normative ulterioare nu pot fi aplicabile speţei.
Curtea de Apel Piteşti, Secţia comercială, prin decizia civilă nr. 188 din 10 aprilie 2000, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa civilă apelată şi, pe fond, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei. Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că voinţa uneia dintre părţi nu poate suplini consimţământul acesteia, astfel că prima instanţă a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea spaţiului comercial. Partea prejudiciată, ca urmare a refuzului încheierii actului juridic, putea să solicite daune cominatorii, mijlocul de constrângere a celeilalte părţi.
împotriva deciziei civile de mai sus, reclamanta a declarat recurs, criticând soluţia dată ca nelegală şi neîntemeiată.
O primă critică se referă la faptul că instanţa de apel a dat o interpretare greşită actului juridic dedus judecăţii, apreciindu-se greşit că pricina se află în faza unei executări de hotărâre judecătorească a obligaţiei de a face, şi nu într-o acţiune în constatare.
Cel de-al doilea motiv de recurs este că s-a făcut o aplicare greşită a legii, astfel că în prezenţa unei obligaţii legale, voinţa părţilor este suplinită de legiuitor, în cazul refuzului de a respecta legea.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, pe motivul că nu există acordul de voinţă al părţilor cu privire la încheierea unui act juridic, iar o instanţă judecătorească nu se poate substitui părţii care refuză, şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.
Curtea, analizând materialul probator existent în cauză, în raport de cele două critici aduse în cererea de recurs, constată că este neîntemeiată.
Astfel, se apreciază că s-a dat o interpretare corectă actului juridic de faţă, soluţia dată de instanţa de apel neavând relevanţă faţă de faza procesuală, respectiv executarea unei hotărâri judecătoreşti sau existenţa unei acţiuni în constatare. Esenţialul pricinii este dacă consimţământul uneia dintre părţi în actele sinalagmatice poate fi complinit printr-o hotărâre judecătorească, fară să existe acordul de voinţă reciproc.
Se apreciază că, în speţă, instanţa de fond greşit a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea spaţiului în litigiu, câtă vreme una dintre părţi refuză încheierea actului juridic. Caracteristic actelor sinalagmatice este acordul de voinţă reciproc; în lipsa consimţământului uneia dintre părţi, actul juridic nu îşi produce efectele juridice, manifestarea de voinţă trebuie să fie făcută expres şi fară echivoc de către
fiecare parte contractantă. In speţă, pârâta nu şi-a manifestat acordul în vederea încheierii actului juridic şi, ca urmare, nici instanţa de fond nu putea proceda la constatarea vânzării-cumpărării spaţiului, fiind încălcate dispoziţiile art. 969 C. civ.
Referitor la cel de al doilea motiv învederat, se constată că instanţa de apel a făcut o aplicare corectă a legii, respectând cele dispuse prin dispoziţiile art. 969 C. civ., în sensul că sunt legale acele convenţii care au fost făcute prin acordul reciproc de voinţă.
Se susţine că o dispoziţie legală sau o hotărâre judecătorească nu poate suplini consimţământul uneia dintre părţi în vederea încheierii actelor juridice sinalagmatice, astfel că în mod corect şi legal instanţa de apel a procedat la respingerea acţiunii reclamantei prin care a solicitat să se pronunţe o hotărâre judecătorească care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, în lipsa consimţământului pârâtei.
Faţă de considerentele de mai sus recursul a fost respins, menţinân-du-se soluţia instanţei de apel ca legală. Conform art. 274 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a fost obligată la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs intimatei-pârâte.
