Dovada de comunicare a hotărârii primei instanţe nu este valabilă atunci când semnătura de primire este indescifrabilă şi nu s-a întocmit procesul verbal prevăzut de art. 100 C. pr. civ., astfel încât apelul este formulat în termen.
Prin sentinţa civilă nr. 283/29.03.1999, Judecătoria Zimnicea a respins acţiunea în constatare formulată de reclamanta S.C. “U.”- S.A. în contradictoriu cu pârâtele B.R.D. – Filiala Bragadiru şi S.C. “B.C.I.” – S.R.L.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, acesta fiind respins prin decizia nr. 2543/3.12.1999, pronunţată de Tribunalul Teleorman.
împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamanta.
S-a arătat că sentinţa atacată cu apel nu i-a fost comunicată, dovada de comunicare fiind semnată indescifrabil, fără a se proceda fie la identificarea persoanei semnatare, conform art. 92 C. pr. civ., fie la întocmirea unui proces-verbal, în baza art. 100 C. pr. civ.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a admis recursul reclamantei, a casat decizia nr. 2543/3.12.1999 şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la aceiaşi instanţă – Tribunalul Teleorman.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că dovada de comunicare a sentinţei Judecătoriei Zimnicea, împotriva căreia reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca tardiv, nu i-a fost comunicată acesteia, semnătura aflată pe dovada de comunicare fiind indescifrabilă, iar agentul care a înmânat hotărârea instanţei de fond, nu a procedat la identificarea persoanei semnatare, conform art. 92 C. pr. civ., şi la întocmirea unui proces verbal, conform art. 100 C. pr. civ., astfel încât în cauză sunt aplicabile prevederile art. 304 alin. 1 pct. 5 raportat la art. 105 alin. 2 şi art. 312 C. pr. civ. (Judecator Liliana Crangasu)
(Secţia comercială, decizia nr. 338/2000)