Dacă în minută s-a menţionat soluţia de respingere a acţiunii, fără a se indica faptul că aceasta este inadmisibilă, rezultă că instanţa a încălcat prevederile art.258 Cod procedură civilă, impuse sub pedeapsa nulităţii.
(Secţia comercială, decizia nr. 1.130/16.12.1993)
Prin acţiunea înregistrată la data de 2.03.1993, reclamanta S.C. „R.T.P.” -S.A. a chemat în judecată pe pârâţii R.M. şi S.R., cerând excluderea lor din societate, motivat de faptul că nu au depus în totalitate capitalul social subscris şi pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce le reveneau, în calitate de acţionari, iar în ceea ce-1 priveşte pe pârâtul R.M., şi pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce-i reveneau în calitate de vicepreşedinte al societăţii, membru în comitetul de direcţie şi director comercial.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 7.451 din 24.06.1993, a respins acţiunea.
în considerentele sentinţei se arată că acţiunea este inadmisibilă, în acest sens, se motivează că, potrivit art.65 din Legea nr.31/1990, excluderea poate fi dispusă prin hotărâre judecătorească numai în situaţia societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, iar potrivit art.66 din aceeaşi lege, sunt stabilite procedurile speciale (somaţie prealabilă prin Monitorul Oficial ş.a.) pentru situaţiile când acţionarii unei societăţii pe acţiuni nu îşi îndeplinesc obligaţiile asumate, împotriva susmenţionatei sentinţe s-a introdus apel. în motivarea apelului se susţine că instanţa a aplicat greşit legea, interpretând necorespunzător textele de lege invocate.
Se precizează că s-au încălcat dispoziţiile art.258 Cod proc. civilă şi art.66 din Legea nr.31/1990 – stăruindu-se – în esenţă – cu privire la faptul că, din economia Legii nr.31/1990 şi a Codului comercial, rezultă obligaţia acţionarilor de a depune capitalul social.
Apelul este întemeiat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art.258 Cod proc. civilă, dispozitivul hotărârii, după deliberare, se va întocmi pe scurt şi se va pronunţa în şedinţă publică.
în cauză, instanţa de fond nu s-a conformat acestor dispoziţii – impuse sub pedeapsa nulităţii, deoarece, în dispozitivul întocmit, nu se consemnează pe scurt hotărârea, în sensul că instanţa a pronunţat numai „respinge acţiunea” şi numai în considerente a motivat că acţiunea apare ca inadmisibilă.
Aceasta echivalează cu o nepronunţare asupra fondului, întrucât nu s-a stabilit – prin pronunţare, în şedinţă publică – motivul pentru care a fost respinsă acţiunea.
Sub acest aspect, apelul apare fondat şi, în temeiul art.297 Cod procedură civilă, cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleeaşi instanţe.
La rejudecare, instanţa de fond, pentru a stabili dacă o astfel de acţiune este sau nu admisibilă, va verifica şi susţinerile reclamantului, făcute în motivarea apelului.
Notă: în legătură cu Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 23.
