Hotărâre judecătorească. Nemotivare în fapt şi în drept.


Nulitate. Casare cu trimitere spre rejudecare

Conform art. 261 pct. 5 Cod proc. civ., este obligatorie motivarea hotărârii atât în fapt, cât şi în drept. Nemotivarea duce la nulitatea hotărârii şi la casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

(Secţia de administrativ, decizia nr. 2.244/1998)

Prin sentinţa civilă nr. 807/22.01.1998, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, s-a respins contestaţia formulată de S.C. “M.” -S.R.L. împotriva procesului verbal de contravenţie nr. 340/22.04.1997, întocmit de Vama de Târguri şi Expoziţii Bucureşti, prin care a fost sancţionat contravenţional cu 28.654.268 lei.

Hotărârea nu a fost motivată, iar la dosarul de fond există încheierea în care se consemnează dezbaterile ce au avut loc în şedinţa publică din data de 22.01.1998, cât şi minuta.

împotriva acestei hotărâri nemotivate a formulat recurs contravenienta, care nu a putut fi motivat, deoarece judecătoria nu şi-a motivat hotărârea.

La termenul din 13.11.1998, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, întrucât lipsesc motivele de fapt şi de drept care au format convingerea judecătoriei în soluţionarea plângerii.

Tribunalul, analizând dispoziţiile art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., constată că s-au încălcat dispoziţiile art. 261 pct. 5 Cod proc. civ., întrucât hotărârea nu este motivată în fapt şi în drept, pentru a da posibilitate părţilor, cât şi tribunalului să aprecieze dacă acea hotărâre este temeinică şi legală.