Dacă instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra celui de al doilea proces verbal de contravenţie atacat şi asupra excepţiei de necompetenţă generală, se impune casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
(Secţia de administrativ, decizia nr. 2.705/1998)
Prin sentinţa civilă nr. 7.213/8.07.1998, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr. 3.723/1997 s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de B.I., în calitate de reprezentant al S.C. “P.I.” -S.R.L., împotriva procesului verbal de contravenţie 02523/18.03.1997, însoţit de procesul verbal seria A nr. 0063204, încheiate de Garda Financiară Bucureşti, prin care a fost sancţionat, în baza art. 17 pct. 1 din Legea nr. 87/1994 şi art. 39 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, raportat la O.G. nr. 22/1996, cu 2.300.000 lei pentru faptul că nu ar fi virat la bugetul statului impozitele şi alte taxe datorate.
în motivarea hotărârii se arată că societatea nu a înregistrat în evidenţele contabile veniturile obţinute în perioada 1994-1996, reprezentând contravaloarea serviciilor facturate, nu a înregistrat documentele primare şi contabile, în ordinea cronologică, şi că nu a plătit corect T.V.A.-ul pe anul 1995, toate aceste fapte constituind contravenţii, care, în mod corect, au fost reţinute prin procesul-verbal de contravenţie.
împotriva acestei sentinţe a formulat, în termen legal, recurs B.I., în calitate de reprezentat legal şi asociat al S.C. “P.I.” – S.R.L. Bucureşti, care critică sentinţa instanţei de fond, întrucât societatea a desfăşurat activităţi de construcţii şi nu de comerţ, era scutită de impozitul pe profit pe o perioadă de 5 ani şi nu numai de 6 luni, aşa cum a concluzionat organul de control, că activitatea societăţii, fiind sub 5.000.000 lei, nu era obligată să plătească T.VA. şi, mai mult decât atât, fiind o societate de construcţii, era scutită pe o perioadă de 5 ani, atât de impozit, cât şi de T.V.A., iar pentru contravenţia reţinută a fost cercetat şi penal sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală şi prin rezoluţia nr. 4.614/P/1997 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
La instanţa de recurs, intimata Garda Financiară a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului, pe motiv că recursul urma să fie formulat de societate, ca persoană juridică, şi nu de B.I., şi excepţia nulităţii recursului, pe motiv că acesta nu ar fi fost motivat în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, dispoziţiile art 304 Cod proc. civ. şi art. 306 alin. 1 Cod proc. civ., tribunalul urmează să respingă, ca neîntemeiate, cele două excepţii formulate de Garda Financiară şi să admită recursul formulat de B.I., în calitate de reprezentat al societăţii comerciale, să caseze sentinţa pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, şi să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru următoarele motive:
1. B.l. are calitate procesuală activă atât în dosarul instanţei de fond, cât şi în recurs, întrucât acesta formulează plângerea în calitate de reprezentant al S.C. “P.I.” – S.R.L. Chiar şi contestaţia înregistrată la Comisarul Gărzii Financiare este semnată tot de B.I., în calitate de reprezentant al societăţii comerciale.
2. în ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. 2 Cod proc. civ., având în vedere că, în speţă, sunt motive de ordine publică, care pot fi invocate din oficiu, în sensul că judecătoria s-a pronunţat numai asupra procesului verbal de contravenţie nr. 0063204/18.03.1997, şi nu s-a pronunţat şi cu privire la cele constatate prin procesul verbal de contravenţie nr. 02523/13.03.1997, întocmit de Garda Financiară, proces verbal care a fost contestat de B.I., şi în care sunt consemnate măsurile fiscale luate de Garda Financiară.
De asemenea, instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei de necompetenţă generală ridicată de intimată, prin consilier, în încheierea din data de 7.10.1997, din dosarul nr. 5.768/1997.
Tocmai de aceea, tribunalul va admite recursul, va casa sentinţa şi, în baza art. 312 alin. 2 Cod proc. civ., va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Cu ocazia rejudecării se va cere petentei să precizeze obiectul plângerii sale, care este inform, sub aspectul pretenţiilor concrete, urmând să decidă dacă cauza este de competenţa instanţelor judecătoreşti sau va fi trimisă spre soluţionare la Ministerul Finanţelor.
Cu ocazia rejudecării, judecătoria va analiza şi motivele invocate în recursul formulat de B.I., în calitate de reprezentant al S.C. “P.I.” – S.R.L. Bucureşti.
