Dizolvarea societăţii înseamnă nu numai dispariţia persoanei juridice, dar are şi semnificaţia rezilierii totale a actului constitutiv, reziliere care poate să aibă caracter convenţional, judiciar sau de drept. În atare condiţii, în situaţia neexercitării opoziţiei împotriva hotărârii de dizolvare, sau a căii de atac împotriva încheierii judecătorului delegat prin care s-a luat act de dizolvarea persoanei juridice, la o dată anterioară promovării unei acţiuni având ca obiect declanşarea procedurii insolvenţei faţă de aceeaşi persoană juridică, cea din urmă cerere trebuie respinsă, urmare a admiterii excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a persoanei juridice debitoare.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 370 din 17 aprilie 2008
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța – secția comercială și înregistrată sub nr. 306/118/22.02.2005, creditoarea SC A.T. SA a solicitat deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 față de debitoarea SC A.S. SRL, în vederea recuperării creanței totale de 153.062.118 lei reprezentând contravaloare chirie perioada martie-noiembrie 2002 și penalități de întârziere de 0,1% pe zi, calculate până la data de 26.05.2003, în conformitate cu art. 4 alin. (2) din contractul de închiriere nr. 970/21.04.2002.
Prin sentința nr. 2931/COM/10.10.2005, Tribunalul Constanța prin judecătorul sindic a admis cererea creditoarei și a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoarea SC A.S. SRL; în temeiul art. 39 din Legea nr. 64/1995 se dispune obligarea debitorului a depune actele și informațiile prevăzute de art. 33 alin. (1) la dosar, fixându-se termen limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor la data de 9.12.2005, iar pentru verificarea acestora și întocmirea tabelului preliminar se stabilește termen 9.01.2006, termenul de definitivare a tabelului creanțelor fiind pentru data de 6.02.2006.
Prin aceeași sentință, se suspendă orice termene de prescripție a acțiunilor judiciare sau extrajudiciare, iar potrivit art. 45 din Legea nr. 64/1995 se stabilește ca nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel să nu mai fie adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii, pentru ca în baza art. 50 din lege să se ridice debitorului dreptul de administrare, iar în temeiul art. 41 să fie desemnat SC C.T. SRL în calitate de administrator judiciar.
Ulterior, prin încheierea nr. 464/COM/13.02.2006, judecătorul sindic a dispus intrarea debitoarei în faliment, iar în temeiul art. 106 alin. (2), coroborat cu art. 227 alin. (1) lit. f) și art. 232 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, se dispune dizolvarea societății comerciale debitoare, pentru ca în temeiul art. 23 și art. 28 din Legea nr. 64/1995, republicată, să fi fost desemnat în calitate de lichidator judiciar SC C.T. SRL, alăturat căruia judecătorul sindic dispune asupra atribuțiunilor lichidatorului fixând termen limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor data de 29.03.2006, pentru verificarea creanțelor născute după data deschiderii procedurii și întocmirea tabelului preliminar suplimentar, data de 24.04.2006 și termen de depunere la tribunal a contestațiilor data de 11.05.2006, iar pentru definitivarea tabelului consolidat data de 22.05.2006.
Atât împotriva sus-menționatei sentințe, cât și împotriva încheierii sus-nominate, a promovat recurs administratorul și asociatul unic al societății debitoare C.A., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel că, prin decizia nr. 332/COM/12.07.2006 a Curții de Apel Constanța – secția comercială, pronunțată în dosar nr. 277/COM/13.04.2006, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul C.A. împotriva sentinței nr. 2931/COM/10.10.2005 și a încheierii nr. 464/COM/13.02.2006 pronunțate de judecătorul sindic.
în acest context, administratorul și asociatul unic al societății debitoare C.A. înțelege a formula contestație în anulare împotriva deciziei nr. 332/COM/12.07.2006 a Curții de Apel, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 318 teza a II-a C.proc.civ., astfel că, prin decizia nr. 146/COM/ 12.02.2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția comercială în dosar nr. 4147/36/21.08.2006, a fost admisă contestația în anulare, s-a dispus anularea deciziei nr. 332/COM/2006 a Curții de Apel Constanța și s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 12.03.2007.
La data de 19.04.2007, prin decizia nr. 592/COM, Curtea de Apel a admis recursul declarat de C.A., a casat sentința nr. 2931/COM/2005 și încheierea nr. 464/COM/2006 pronunțate de Tribunalul Constanța și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
La data de 19.04.2007, prin decizia nr. 592/COM, Curtea de Apel a admis recursul declarat de C.A., a casat sentința nr. 2931/COM/2005 și încheierea nr. 464/COM/2006 pronunțate de Tribunalul Constanța și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța sus-menționata decizie, Curtea reține în esență, următoarele:
împotriva încheierii judecătorului delegat prin care s-a luat act de dizolvarea SC A.S. SRL cu începere din 16.12.2003, nu s-a exercitat calea de atac a recursului.
Nu a fost exercitată nici opoziție împotriva hotărârii de dizolvare, astfel că s-a realizat transmiterea patrimoniului SC A.S. SRL către asociatul unic C.A., societatea încetând să existe la expirarea termenului de 30 de zile (7.01.2004) de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial.
Față de dispozițiile art. 231 din Legea nr. 31/1990 – în vigoare la acea dată – societatea și-a încetat de drept existența, la momentul expirării termenului de introducere a opoziției, împrejurare față de care, lipsa unei încheieri de radiere din Registrul Comerțului nu poate conduce la concluzia că SC A.S. SRL ar fi continuat să existe.
La data formulării cererii de deschidere a procedurii – 21.02.2005, patrimoniul debitoarei SC A.S. SRL fusese transmis, în virtutea dispozițiilor legale în vigoare în decembrie 2003, către asociatul unic, debitoarea încetând să existe încă de la momentul expirării termenului de formulare a opoziției.
Rejudecarea cauzei în raport și de cel ce a preluat patrimoniul societății comerciale se impune, în considerarea principiului dreptului la apărare al părții care nu a fost citată în fața instanței de fond, atât la administrarea probatoriilor, cât și la dezbaterea fondului.
Primind cauza spre rejudecare, Tribunalul Constanța procedează la înregistrarea cauzei, sub nr. 4607/118/15.05.2007, pentru ca, procedând la rejudecarea pricinii în raport de prevederile art. 315 alin. (1) C.proc.civ. care, în caz de casare, instituie caracterul obligatoriu al hotărârilor instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, judecătorul sindic să fi invocat, din oficiu, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a debitoarei SC A.S. SRL și excepția lipsei calității procesuale pasive a asociatului C.A.
Prin sentința civilă nr. 5905/COM/12.11.2007, Tribunalul Constanța – secția comercială, în respectarea art. 137 C.proc.civ., dispune în sensul admiterii ambelor excepții și pe cale de consecință respinge cererea formulată de creditoarea SC A.T. SA reprezentată prin lichidatorul judiciar CC I. I.P.U.R.L. – ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință, respingând cererea formulată de creditoare în contradictoriu cu asociatul C.A. – ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate.
Totodată, instanța dispune radierea mențiunilor efectuate în Registrul Comerțului Constanța în baza sentinței nr. 2931/COM/10.10.2005 și a încheierii nr. 464/COM/13.02.2006 pronunțate de Tribunalul Constanța prin judecătorul sindic în dosarul nr. 553/COM/2005.
Pentru a aprecia de această manieră, instanța reține în esență, că:
Capacitatea civilă este definită ca fiind acea parte a capacității juridice a persoanei care constă în capacitatea de a avea și a-și exercita drepturile civile și de a avea și a-și asuma obligații civile, prin încheierea de acte juridice.
Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a acestei capacități.
Condiție esențială pentru exercițiul acțiunii, capacitatea procesuală de folosință este acea parte a capacității procesuale, care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual.
întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța de recurs a statuat asupra încetării existenței SC A.S. SRL în raport de prevederile art. 231 din Legea nr. 31/1990, în redactarea de la data de 21.04.2003, judecătorul sindic reține că, la momentul încetării existenței debitoarei, a încetat și capacitatea sa de folosință.
Prin urmare, cererea creditoarei SC A.T. SA reprezentată prin lichidatorul judiciar CC I. I.PU.R.L. apare ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință, de aceea instanța dispune în sensul respingerii cererii, ca atare.
întrucât C.A., în contradictoriu cu care Curtea a dispus soluționarea cererii creditoarei, nu are calitatea de comerciant, în sensul legii și nu se regăsește în niciuna dintre categoriile enumerate în norma art. 1 din Legea nr. 85/2006, față de care se aplică procedura insolvenței, se apreciază de instanță că cererea este întemeiată și va fi admisă și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu consecința respingerii cererii creditoarei îndreptată împotriva sa, ca fiind promovată față de o persoană fără calitate.
Față de dezlegarea dată cererii creditoarei SC A.T. SA, instanța dispune radierea mențiunilor efectuate în Registrul Comerțului, în baza sentinței nr. 2931/COM/10.10.2005 și a încheierii nr. 464/COM/13.02.2006.
împotriva celei din urmă hotărâri, în termen a promovat recurs D.G.F.P. Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără indicarea temeiurilor de drept aplicabile, cu următoarea motivare, în esență:
– dizolvarea societății în condițiile Legii nr. 31/1990 are ca urmare numirea unui lichidator judiciar care, potrivit dispozițiilor legale, trebuia să notifice instituțiile bugetare pentru a verifica existența unor eventuale creanțe, astfel că, faptul că la data de 7.01.2004 societatea a încetat să existe, iar împrejurarea că respectiva mențiune privind radierea nu a fost menționată la registrul comerțului, nu sunt opozabile terților ce nu au putut urma căile de atac legale;
– faptul că o societate solicită lichidarea în condițiile prevăzute de Legea nr. 31/1990, nu oprește nici unul dintre eventualii creditori de a solicita aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006, deoarece societatea nu a fost radiată de la Oficiul Registrului Comerțului, situație de fapt urmare căreia se solicită instanței a se dispune menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 2931/10.10.2005 pronunțată de judecătorul sindic, prin care acesta a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva SC A.S. SRL, ca și încheierea nr. 464/13.02.2006 prin care judecătorul sindic s-a pronunțat pentru trecerea la faliment a debitoarei.
Procedând la examinarea recursului prin prisma susținerilor făcute de recurenta D.G.F.P. Constanța, prin coroborare cu actele și lucrările dosarului în totalitatea sa, și văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ., Curtea apreciază în sensul respingerii recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esență:
La data de 22.02.2005 recurenta SC A.T. SA deduce judecății cererea având ca obiect deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 față de debitoarea SC A.S. SRL, în vederea recuperării creanței totale de 153.062.118 lei reprezentând contravaloare chirie perioada martie-noiembrie 2002 și penalități de întârziere de 0,1% pe zi, calculate până la data de 26.05.2003, în conformitate cu art. 4 alin. (2) din contractul de închiriere nr. 970/21.04.2002, ce este înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța – secția comercială sub nr. 306/118/22.02.2005.
Prin sentința nr. 2931/COM/10.10.2005, Tribunalul Constanța prin judecătorul sindic a admis cererea creditoarei și a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoarea SC A.S. SRL, în temeiul art. 39 din Legea nr. 64/1995.
Ulterior, prin încheierea nr. 464/COM/13.02.2006, judecătorul sindic a dispus intrarea debitoarei în faliment, iar în temeiul art. 106 alin. (2), coroborat cu art. 227 alin. (1) lit. f) și art. 232 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 se dispune dizolvarea societății comerciale debitoare.
Atât împotriva sus-menționatei sentințe, cât și împotriva încheierii sus-nominate, a promovat recurs administratorul și asociatul unic al societății debitoare, C.A., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel că, prin decizia nr. 332/COM/12.07.2006, Curtea de Apel Constanța – secția comercială a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul C.A. împotriva sentinței nr. 2931/COM/10.10.2005 și a încheierii nr. 464/COM/13.02.2006 pronunțate de judecătorul sindic.
în acest context, administratorul și asociatul unic al societății debitoare, C.A., înțelege a formula contestație în anulare împotriva deciziei nr. 332/COM/12.07.2006 a Curții de Apel, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 318 teza a II-a C.proc.civ., astfel că, prin decizia nr. 146/COM/ 12.02.2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția comercială, a fost admisă contestația în anulare, s-a dispus anularea deciziei nr. 332/COM/2006 a Curții de Apel Constanța și s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 12.03.2007.
Curtea reține prin decizia sus-menționată, cu autoritate de lucru judecat [art. 315 alin. (1) C.proc.civ.] că împotriva încheierii judecătorului delegat prin care s-a luat act de dizolvarea SC A.S. SRL cu începere din 16.12.2003, nu s-a exercitat calea de atac a recursului.
Totodată, Curtea reține că nu a fost exercitată nici opoziție împotriva hotărârii de dizolvare, astfel că s-a realizat transmiterea patrimoniului SC A.S. SRL către asociatul unic C.A., societatea încetând să existe la expirarea termenului de 30 de zile (7.01.2004) de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial.
Se apreciază de către instanța de control că, față de dispozițiile art. 231 din Legea nr. 31/1990 – în vigoare la acea dată – societatea și-a încetat de drept existența, la momentul expirării termenului de introducere a opoziției, împrejurare față de care, lipsa unei încheieri de radiere din Registrul Comerțului nu poate conduce la concluzia că SC A.S. SRL ar fi continuat să existe.
Așa fiind, reține Curtea că, la data formulării cererii de deschidere a procedurii – 21.02.2005, patrimoniul debitoarei SC A.S. SRL fusese transmis, în virtutea dispozițiilor legale în vigoare în decembrie 2003, către asociatul unic, debitoarea încetând să existe încă de la momentul expirării termenului de formulare a opoziției.
Se concluzionează că rejudecarea cauzei în raport și de cel ce a preluat patrimoniul societății comerciale se impune, în considerarea principiului dreptului la apărare al părții care nu a fost citată în fața instanței de fond, atât la administrarea probatoriilor, cât și la dezbaterea fondului.
în atare condiții, susținerile recurentei, făcute prin recursul dedus judecății, apar ca fiind nefondate și pe cale de consecință urmează a fi respinse, conform art. 312 C.proc.civ., procedând la rejudecarea pricinii, în raport cu prevederile art. 315 alin. (1) C.proc.civ. și în considerarea dispozițiilor art. 137 C.proc.civ., dispunând în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale de folosință a debitoarei, precum și a excepției lipsei calității procesual pasive a asociatului C.A.
Legal și temeinic judecătorul sindic procedează la respingerea cererii formulate de creditoarea SC A.T. SA ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință, referindu-se la debitoarea SC A.S. SRL și respinge cererea formulată de creditoare ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate, referindu-se la asociatul unic C.A.
Actele și lucrările dosarului fac dovada că recurenta nu a exercitat opoziție împotriva hotărârii de dizolvare, cum de altfel nu a exercitat calea de atac a recursului împotriva încheierii judecătorului delegat prin care s-a luat act de dizolvarea SC A.S. SRL cu începere de la data de 16.12.2003.
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, Curtea văzând și dispozițiile art. 312 C.proc.civ., procedează la respingerea recursului, ca atare.
