Examinând actele şi lucrările dosarului, analizând cu prioritate excepţiile invocate potrivit dispoziţiilor art.173 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Excepţia tardivităţii introducerii acţiunii reclamantului nu este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art.11 alin.2 şi 3 din Legea nr.554/2004, “pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut de al.1 al aceluiaşi articol, dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de consiliere după caz”.
În cazul acţiunilor formulate de prefect, termenul curge de la data când acesta a luat cunoştinţă de existenţa actului nelegal, în cauză nefiind aplicabile prevederile al.2 al art. 11 din Legea nr.554/2004.
Prin petiţia nr. 2153/2009 înregistrată la data de 16.06.2009 Prefectul judeţului a luat cunoştinţă de faptul că sentinţa CA nr. 776/03.09.2008 a rămas definitivă şi irevocabilă.
De la această dată nu a trecut mai mult de 6 luni până la introducerea acţiunii. Acţiunea a fost introdusă la data de 3.09.2009.
În consecinţă, această excepţie urmează a fi respinsă.
Cu privire la excepţia lipsei de interes a reclamantului Prefectul Judeţului Iaşi, instanţa constată că nici această excepţie nu este întemeiată.
Interesul Prefectului Judeţului Iaşi este dat de dispoziţiile art.19 alin.1 lit.a din Legea nr.340/2004.
În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul asigură la nivelul judeţului, dau după caz al municipiului Bucureşti, aplicarea şi respectarea constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice.
Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.554/2004, prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile publice locale, dacă le consideră nelegale.
În consecinţă, acţiunea Prefectului Judeţului Iaşi este temeinică şi justifică interesul respectării Constituţiei şi legilor de către autorităţile locale în activitatea de adoptare a actelor administrative.
Faţă de cele expuse, instanţa va respinge excepţia lipsei de interes.
Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa reţine ca neîntemeiată această excepţie.
Litigiul din dosarul nr. 4390/99/2008 nu are identitate de părţi, obiect şi cauză.
Cauza de faţă priveşte anularea Hotărârii nr.63 adoptată de C L al comunei T.
Şi această excepţie urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei acţiunea reclamantului este fondată.
Prin sentinţa civilă nr. 778/ca/03.09.2008 a Tribunalului Iaşi, definitivă şi irevocabilă, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta O J a PD L în contradictoriu cu pârâtul C L al comunei T, judeţul Iaşi.
A fost anulată în parte Hotărârea C L al comunei T din data de 18.06.2008 privind invalidarea mandatului în calitatea de consilier a numitului G V şi validarea mandatului în calitate de consilier a numitului T Ş. A fost respins capătul de cerere privind validarea mandatului de consilier local a numitului G V întrucât aceasta este atributul conferit de lege C L.
Nesocotind această sentinţă, pârâtul C L al comunei T a respins prin Hotărârea nr.63 din 07.11.2008, cererea formulată de d-nul G V privind validarea mandatului de consilier local, în conformitate cu prevederile sentinţei civile nr. 778/CA/2008 a Tribunalului Iaşi.
Autoritatea investită de lege pentru validarea sau invalidarea mandatului de consilier local este Consiliul local, motiv pentru care, capătul acesta de cerere a fost respins prin sentinţa civilă menţionată, întrucât nu instanţa validează sau invalidează mandatul de consilier local.
În considerentele hotărârii instanţa a arătat că această activitate, în speţă, de validare revine C L al comunei T, care este obligat să respecte hotărârea judecătorească.
Prin hotărârea mai sus menţionată, instanţa de judecată a stabilit că numitul GV îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute de art.4 alin.1 din Legea nr.67/2004.
