În condiţiile în care, o hotărâre a tribunalului, prin care ar urma să se soluţioneze recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunţate de judecătorie nu ar mai fi, potrivit legii, susceptibilă de recurs, nici încheierea premergătoare prin care aceeaşi instanţă a admis cererea de suspendare a executării sentinţei judecătoriei nu mai este susceptibilă de a fi atacată pe o asemenea cale. Admiterea unei atari posibilităţi ar echivala cu un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
Secţia comercială – Decizia comercială nr.541/19 iunie 2009
Prin încheierea pronunţată de Tribunalul Sibiu la data de 24.04.2009 s-a admis cererea de suspendare a executării sentinţei nr. 438/27.01.2009 a Judecătoriei Sibiu formulată de pârâta recurentă SC „B.T.S.” SA până la soluţionarea irevocabilă a cauzei în recurs.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de recurs a apreciat că executarea hotărârii pe cale silită, prin poprirea conturilor societăţii-pârâte, o va pune pe aceasta în imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatea de comerţ şi mai ales de a face plăţi cu titlu de salarii, ceea ce în contextul economic actual îi poate aduce prejudicii ce nu s-ar putea acoperi în eventualitatea modificării în recurs a soluţiei primei instanţe în favoarea recurentei.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta intimată SC „B.” SRL Sibiu solicitând casarea încheierii şi trimiterea cererii spre rejudecare.
În motivarea recursului se invocă împrejurarea că la judecarea recursului, în data de 24.04.2009, intimata a fost citată pentru ora 11 în camera de consiliu însă judecata a avut loc la ora 8, aşa cum rezultă din lista de şedinţă anexată.
Se susţine, că în cauză încheierea instanţei de recurs prin care s-a admis suspendarea poate fi atacată separat cu recurs date fiind dispoziţiile art. 300 alin. 3 Cod procedură civilă care fac trimitere la art. 403 alin. 3 Cod procedură civilă potrivit cu care, asupra unei cereri de suspendare, instanţa se pronunţă prin încheiere care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate se constată următoarele:
Potrivit art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă sunt supuse recursul numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Potrivit aceluiaşi art. 299 alin. 1, teza finală, prin raportare la art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii, ceea ce nu este cazul în speţă.
În condiţiile în care, o hotărâre a Tribunalului Sibiu, prin care ar urma să se soluţioneze recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de Judecătoria Sibiu nu ar mai fi supusă recursului, nici încheierea premergătoare prin care aceeaşi instanţă a admis cererea de suspendare a executării sentinţei primei instanţe nu mai este susceptibilă de a fi atacată pe o asemenea cale. De altfel, admiterea posibilităţii atacării cu recurs a unei asemenea încheieri, în cadrul procedurii ce precede judecarea recursului ar echivala cu crearea unui nou grad de jurisdicţie, ceea ce este inadmisibil.
În consecinţă, recursul declarat de intimata SC „B.” SRL Sibiu împotriva încheierii susmenţionate prin care s-a dispus suspendarea executării sentinţei Judecătoriei Sibiu până la soluţionarea în cauză a recursului declarat împotriva acestei sentinţe este inadmisibil urmând a fi respins ca atare.
Este adevărat că textul art. 300 alin. 3 Cod procedură civilă trimite la textul art. 403 alin. 3 Cod procedură civilă potrivit cu care asupra cererii de suspendare instanţa se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, însă aplicabilitatea textului poate fi interpretată numai până la limita principiului menţionat în legătură cu inadmisibilitatea recursului declarat împotriva unor încheieri pronunţate de către instanţa de recurs, care nu poate fi înlăturat.
