ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR ORADEA
CONTENCIOS FISCAL
IMPOZIT PE CLADIRI DATORAT DE PERSOANE JURIDICE OBLIGATIA CALCULATII DE CATRE CONTRIBUABIL CONSECINTE
Prin actiunea înregistrata la data de 6 aprilie 2005″ reclamanta S.C. “R” S.R.L. Oradea în contradictoriu cu pârâta Primaria municipiului Oradea, a cerut anularea dispozitiei nr. 1183/16 martie 2005 emisa de Primarul municipiului Oradea si pe cale de consecinta, anularea raportului de inspectie fiscala din 4 februarie 2005 si a masurilor pe care acesta le contine.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca, prin actele administrativ fiscale atacate, s-a stabilit nelegal ca datoreaza impozit pe cladiri suplimentar pentru perioada 01.01. 2000 – 31.12.2004, cu dobânzi si penalitati de întârziere aferente
Reclamanta sustine ca nu. datoreaza obligatiile stabilite deoarece a depus declaratii de impunere cu valoarea cladirii, a achitat impozitul pe cladiri în fiecare an, iar daca modul de calcul a fost gresit, acest aspect nu poate fi retinut în sarcina sa, atâta vreme cât si-a îndeplinit obligatia de a depune declaratii de impunere, obligatia verificarii si a calcularii impozitului revenind organului fiscal.
Prin întâmpinare pârâta a cerut respingerea actiunii ca nefondata si mentinerea actelor atacate.
Din examinarea cauzei, instanta a retinut urmatoarele:
Prin raportul de inspectie fiscala din 4 februarie 2005, organul de control din cadrul Primariei municipiului Oradea a procedat la recalcularea impozitului pe cladiri datorat de reclamanta pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2004, aplicând cotele de impozit la valoarea cladirii de 397.840.910 lei si stabilind astfel o diferenta de impozit, cu dobânzi si penalitati aferente.
Contestatia reclamantei în calea administrativa de atac a fost respinsa prin dispozitia nr.1183/16 martie 2005.
Actele atacate sunt legale si temeinice.
Potrivit art.6 si 11 din Legea 27/1994, republicata si modificata prin O.U.G. 62/1998, art.6 si art.62,al.6 din O.G. 36/2002, art.253 si 290 din Codul fiscal, aplicabile în speta în perioada controlata, pentru contribuabili persoane Juridice, cum este cazul reclamantei, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii înregistrata în contabilitate, impozitul calculându-se de însasi contribuabilul persoana Juridica prin declaratie de impunere.
În speta, în raportul de inspectie fiscala, încheiat în urma verificarii evidentei contabile si fiscale, s-a constatat ca, imobilul a fost reevaluat de S.C. “P” S.A. (preluata prin fuziune de catre reclamanta), în luna ianuarie 1999, valoarea de înregistrare în a cladirii fiind 397.840.910 lei.
Fata de obligatiile stabilite prin lege în sarcina contribuabililor persoane juridice, de a calcula impozitul datorat si de a depune declaratie de impunere cu valoarea reala înregistrata în contabilitate, culpa pentru necalcularea corecta a impozitului datorat si pentru neplata acesteia revine reclamantei si nu. organului fiscal.
In acest sens, instanta are în vedere ca, S.G. “P” S.A., a depus o declaratie înregistrata la nr.196/5 februarie 1999 în care a specificat valoarea cladirii ca fiind de 317.835.103 lei, o anexa la aceasta declaratie în care a mentionat o valoare a cladirii de 376.310.000 lei, ambele declaratii fiind incorecte fata de valoarea reevaluata si înregistrata în luna ianuarie 1999 (de 397.840.910 lei), iar ulterior prin declaratia nr.486/9 iulie 1999, a precizat valoarea cladirii de 44.170.191 lei, la care a calculat si a platit impozit în perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2004.
In situatiile în care impozitele locale datorate nu au fost stabilite ca urmare a nedepunerii declaratiei,ori datele declarate nu corespund realitatii, stabilirea impozitului se poate face în cadrul termenului de prescriptie, pe 5 ani anteriori celui în care s-a facut constatarea. La diferentele de impozit stabilite se calculeaza dobânzi de întârziere si penalitati de la data la care impozitul era datorat.
In consecinta, reclamanta datoreaza diferenta de impozit stabilita de organul de control pe perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2004, precum si dobânzile si penalitatile aferente.
Actiunea gasindu-se astfel nefondata, a fost respinsa,mentinându-se actele atacate.
Sentinta a ramas irevocabila prin respingerea recursului.
