Societatea comercială a cărei activitate se încadrează în proporţie de 87,07% în domeniul industriei şi în proporţie de 12,93% în domeniul comerţului se încadrează în categoria unităţilor cu activitate în domeniul industriei prevăzută în art. 5 lit. a) din Legea nr. 12/1991, beneficiind astfel de scutirea de impozitul pe profit pe o perioadă de 5 ani de la data înfiinţării.
Prin acţiunea înregistrată la 14.04.1996 la Curtea de Apel Curtea de Apel Craiova – Secţia Administrativ, reclamanta SC “X” SRL Craiova a solicitat anularea procesului verbal nr. 237 din 31.08.1995 al Gărzii Financiare şi a Deciziei nr. 2281 din 27.03.1996 a DGSC din Ministerul Finanţelor, prin care a fost obligată să achite la bugetul statului suma de
I.172.236 lei reprezentând impozit pe profit şi suma de 198.646.339 lei majorări de întârziere aferente.
Prin sentinţa civilă nr. 246 din 10.07.1996, Curtea de Apel Craiova a dmis acţiunea formulată în cauză şi a dispus anularea actelor administrative contestate, motivând că în perioada supusă controlului reclamanta desfăşurat activităţi industriale, beneficiind astfel de prevederile art. 5 lit. a din Legea 12/1991, respectiv de scutirea de plată a impozitului pe profit pe o perioadă de 5 ani de la înfiinţare.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Garda Financiară şi Ministerul Finanţelor, susţinând, în esenţă, că exonerarea reclamantei de plata impozitului pe profit cu majorările aferente este nejustificată, întrucât din probele administrate rezultă că activităţile desfăşurate în perioada supusă controlului (decembrie 1994 – iulie 1995), SC “X” SRL Craiova s-a circumscris numai la îmbutelierea băuturilor alcoolice şi achiziţionarea de materii prime (melasă) necesară producerii acestora.
Recurenţii au susţinut că activitatea de îmbuteliere a băuturilor alcoolice nu face parte din procesul de fabricaţie a produselor pe care intimata reclamantă le-a achiziţionat de la o altă societate comercială, care este adevăratul producător.
Curtea Supremă – Secţia Contencios Administrativ, prin decizia nr. 984 din 28.06.1997, a admis recursul declarat de Ministerul Finanţelor şi Garda Financiară Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 246/1996 a Curţii de Apel Craiova, cu motivarea că în cauză se impunea efectuarea unei expertize de specialitate, deoarece între actele de control întocmite de DGFPCFS Dolj şi cele încheiate de organele Gărzii Financiare există contradicţii esenţiale. Această expertiză tehnică ar fi fost necesară pentru a se stabili: operaţiunile ce intră în activitatea de îmbuteliere a băuturilor alcoolice; dacă în urma acestor operaţiuni se creează noi produse specifice activităţilor industriale, care este ponderea activităţilor de industrie în cadrul întregii activităţi desfăşurate de societatea reclamantă.
în fond, după casare au fost administrate o expertiză tehnică, efectuată de dr. ing. T.V. şi o expertiză contabilă, de către economist C.I.; de asemenea, instanţa a avut în vedere actele depuse de părţi pe parcursul primei judecăţi în fond şi în recurs.
Cele două expertize de specialitate, pe baza unei analize ample a obiectivelor enumerate de Curtea Supremă de Justiţie, a obiectivelor propuse de părţi, cât şi a obiecţiunilor formulate de Garda Financiară Centrală la constatărilor experţilor – au stabilit caracterul industrial preponderent al activităţii desfăşurate de reclamanta SC “X” SRL.
Pe baza constatărilor expertului tehnic T.V., instanţa reţine că societatea desfăşoară activităţi concrete: achiziţionarea băuturilor alcoolice în vrac “brute”, ele constituind materia primă; transvazarea; omogenizarea – cu grupe de mare capacitate, în spaţii închise; macerarea (maturarea) – în spaţii de depozitare în care aveau loc reacţii chimice între diferitele componente ale produselor timp de cel puţin 3 zile; filtrarea – operaţiune mecanică ce se efectuează de câte ori constată tehnicianul că este necesară o filtrare înainte de îmbuteliere; îmbutelierea băuturilor alcoolice şi livrarea produselor.
S-a arătat de către expert că în urma unui proces tehnologic, desfăşurat cu utilaje complexe şi personal calificat rezultă un produs (produsul finit) care este diferit de produsul primar, având alte calităţi organoleptice, net superioare, fiind apt de punere în consum.
Expertiza de specialitate stabileşte că activitatea desfăşurată de reclamantă este de 87,07% în domeniul industriei şi de 12,93% în domeniul comerţului.
De mentionat că însăşi Administraţia Financiară Craiova, prin adresa nr. 40601 din 31.05.1995 comunică SC “X” SRL că se încadrează in prevederile Legii 12/1991, art. 5 lit. a, fiind o unitate cu activitatea în domeniul industriei ce beneficiază de o perioadă de scutire de impozit de 5 ani de la data înfiinţării.
în acest fel, probele administrate în cele două cicluri procesuale nu fac decât să confirme la un nivel ştiinţific ceea ce se poate afirma pe baza unor cunoştinţe generale despre lumea înconjurătoare, respectiv existenţa unui proces tehnologic (industrial) care se interpune între alcool ca materie primă şi diversele sortimente rezultate din acestea, cunoscute sub numele de vodcă, lichior, rom, rachiu.
Faţă de cele mai sus, instanţa constată că acţiunea reclamantei este întemeiată şi o va admite, făcând aplicarea prevederilor legale în materie, respectiv art. 1 din Legea 29/1990 şi art. 5 lit. a din Legea 12/1991, modificată şi republicată. (Judecator Georgeta Leti)
(Secţia Contencios Administrativ, sentinţa civilă nr. 417/1999)
