Impozit pe profit. Societate comercială având ca obiect de activitate prelucrarea cafelei. Încadrarea societăţii în ramura industriei alimentare şl în dispoziţiile legale privind scutirea de plata impozitului pe profit.


Conform clasificării activităţilor din economia Naţională elaborată de Comisia Naţională pentru Statistică, prăjirea, măcinarea, decofeiriizarea şi ambalarea cafelei se încadrează în industria alimentară iar asemenea tipuri de activităti au caracter industrial, fiind aplicabile dispoziţiile legale privind scutirea de plata impozitului pe profit.

Secţia de Administrativ, decizia nr. 733 din 23 martie 1998.

Prin sentinţa civilă nr. 730 din 10 iulie 1997, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de Contencios Administrativ a admis contestaţia formulată de societatea comercială “SPLENDID IMPEX” SRL în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor şi cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a municipiului Bucureşti, a anulat decizia nr. 65/1997 şi procesul verbal nr. 16070/20 ianuarie 1995.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că decizia Ministerului Finanţelor este un refuz de soluţionare, atâta timp cât reclamanta a depus actele solicitate şi i s-a respins cererea pe motiv că nu le-ar fi depus. Pe fondul litigiului, faţă de obiectul de activitate, licenţa de fabricaţie şi includerea activităţii de prelucrare a cafelei în ramura industriei alimentare, se consideră că reclamanta se încadrează în dispoziţiile art. 5 lit. a din Legea nr. 12/1991 şi este scutită de impozit pe profit aşa încât nu se justifică obligarea la plata sumelor stabilite de către organele de control fiscal.

împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a Municipiului Bucureşti, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor, conform împuternicirii nr. 226780/08.10.1997, cu motivarea că: instanţa nu putea soluţiona cauza pe fond, dacă a considerat decizia Ministerului Finanţelor că un refuz nejustificat de soluţionare, ci trebuie sa oblige Ministerul să soluţioneze contestaţia.

Pe fondul litigiului soluţia este criticabilă, deoarece nici clasificarea Comisiei Naţionale de Statistică şi nici licenţa de fabricaţie nu au relevanţă în aplicarea dispoziţiilor art. 5 lit. a din Legea nr. 12/1991, iar la acordarea perioadei de scutire de impozit unei se au în vedere ca elemente esenţiale utilajele din dotare, desfăşurarea pe un flux tehnologic a unui proces fizic sau chimic, folosirea de utilaje specializate, organizarea şi complexitatea procesului de producţie, omologarea produselor, personalul specializat. în acelaşi sens sunt şi dispoziţiile paragrafului 79 din Instrucţiunile Ministerului Finanţelor nr. 290/1954 date în aplicarea Decretului nr. 153/1954.

în raport de criticile formulate, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, se constată că soluţia instanţei de fond este corectă.

Din acest sens, din moment ce înainte de introducerea acţiunii în justiţie s-a emis o decizie de către Ministerul Finanţelor – Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor (decizia nr. 65 din 21 ianuarie 1997), nu există nici un temei legal pentru ca instanţă de judecată ce a constatat îndeplinirea procedurii prealabile să trimită cauza la Ministerul Finanţelor care, dacă într-adevăr avea intenţia să examineze contestaţia, o putea face.

Soluţia este corectă şi pe fondul litigiului.

Astfel, contrar celor invocate prin recursul scris, potrivit art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 656/1997 clasificarea activităţilor din economia Naţională elaborată de Comisia Naţională pentru Statistică se aplică în toate domeniile de activitate economică şi socială şi este obligatorie pentru toate organele administraţiei publice centrale şi locale, deci şi pentru Ministerul Finanţelor sau instituţiile subordonate acestuia. Ori, conform acestei clasificări, (pct. 1586), prăjirea, măcinarea, decofeinizarea şi ambalarea cafelei se încadrează în industria alimentara iar pe perioada supusă controlului societatea comercială a desfăşurat în mod necontestat asemenea tipuri de activităţi, ce au un caracter industrial.

Pe de alta parte, licenţa de fabricaţie confirmă caracterul activităţii care rezultă şi din celelalte probe cu acte depuse la dosar.

Aşa fiind, nu se poate susţine că la acordarea perioadei de scutire nu s-au avut în vedere celelalte critici invocate prin recursul scris, fiindcă acestea stau la baza încadrării diferitelor tipuri de activităţi în clasificarea activităţilor din economia Naţională elaborată de Comisia Naţională de Statistică.

Faţă de cele mai sus arătate se constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins.