Potrivit art. 405 şi urm. din Codul comercial, comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului, iar, potrivit art. 3 pct. 7 din acelaşi cod sunt considerate fapte de comerţ şi întreprinderile (activităţile) de comisioane.
Prin urmare, o societate comercială care a desfăşurat o activitate preponderent comercială, beneficiază de prevederile art. 5 lit. d din Legea nr. 12/1991, iar nu de cele ale art. 5 lit. c din acelaşi act normativ, cu privire la perioada de scutire pentru impozitul pe profit.
Secţia de Administrativ, decizia nr. 640 din 13 martie 1998.
Prin acţiune, reclamanta, societatea comercială “ABIES” SRL Sfântu Gheorghe a solicitat, pe calea Contenciosului Administrativ anularea deciziei nr. 763 din 15 septembrie 1996 a Ministerului Finanţelor şi prin consecinţă, admiterea contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal din 7 martie 1995, prin care Garda Financiara – judeţul Covasna i-a stabilit în sarcina, în baza art. 5 lit. d din Legea nr. 12/1991, obligaţii fiscale în suma de 12.351.320 lei, impozit pe profit şi 8.552.287 lei majorări de întârziere, susţinând că profitul a fost realizat din activitatea de prestări de servicii care beneficiază de scutire de impozit pe profit pe o perioada de un an, conform art. 5 lit. c din aceeaşi lege.
Prin sentinţa civilă nr. 197/F din 14 noiembrie 1996 Curtea de Apel Braşov a respins acţiunea că nefondată, reţinând că în mod corect reclamanta nu a fost scutită de plata impozitului pe o durata de un an de la înfiinţare, întrucât a desfăşurat în acest timp, o activitate de comerţ şi nu o activitate de prestări servicii, acestea din urma fiind realizate în mod sporadic, în baza unui contract de comision.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta.
Recursul este nefondat.
Astfel, în sprijinul susţinerii sale că ar fi trebuit să beneficieze de o scutire de plata a impozitului pe profit pe o perioada de un an de la data înfiinţării, şi nu numai pentru şase luni cum a considerat Garda Financiară şi a apreciat instanţa de fond, recurenta-reclamantă a invocat faptul că a desfăşurat în aceasta perioadă o activitate de prestări servicii în baza contractelor de comision încheiate cu R.A. ROMSILVA – filiala Sfântu Gheorghe, pentru recoltarea vânatului cu vânători străini.
Este adevărat că aceste “acţiuni vânătoreşti” au constituit ponderea activităţii recurentei-reclamante, aşa cum au constatat şi comisarii Gărzii Financiare prin nota din 10 aprilie 1995, dar acestea nu au fost prestări de servicii cum a susţinut recurenta, ci au fost activităţi comerciale, întrucât realizarea lor a avut la baza contactul de comision care este un contract comercial.
Astfel, potrivit art. 5 şi urm. din Codul comercial, comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului, iar potrivit art. 3 pct. 7 din acelaşi cod sunt considerate fapte de comerţ şi întreprinderile (activităţile) de comisioane.
Ori, faţă de împrejurarea că recurenta-reclamantă a desfăşurat, în perioada supusă controlului, o activitate preponderent comercială, se constată că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond, că şi de autoritatea financiară de control, ca aplicabile în speţa erau prevederile art. 5 lit. d din Legea nr. 12/1991, în raport cu care s-au stabilit de asemenea, corect, în sarcina recurentei-reclamante, obligaţiile fiscale prin actul atacat prin acţiune de către aceasta.
Aşa fiind, constatându-se că soluţia este temeinică şi legală, urmează a se respinge recursul că nefondat.
