Impozit pe profit. Societate comercială cu obiect prin­cipal de activitate construcţiile. Locatar care foloseşte în lucră­rile de construcţii baza tehnico-materială şi forţă de muncă puse la dispoziţie de locatar dar şi utilaje şi forţă de muncă proprii.

Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr.288 din 9 februarie 1998 (dosar nr. 1985/1997)

în perioada supusă controlului, reclamanta şi-a desfăşurat activitatea în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 12/1991, potri­vit cărora, beneficiază de scutire de impozit pe profit pe o perioadă de 5 ani. Interpretarea organelor fiscale este excesiv de restrictivă şi de formală, întrucât legea nu face distincţiile pe care le invocă intimatele: baza tehnico- materială a fost a locatorului, reclamanta nu a figurat în contractele de antre­priză şi a utilizat forţa de muncă a locatorului.

Situaţia este reală în parte, însă este conformă cu contractele de locaţie de gestiune care au fost legal încheiate şi executate. Astfel, reclamanta, în cali­tate de locatar, a folosit în lucrările de construcţii (care formează obiectul principal de activitate conform actelor de constituire a societăţii) baza tehni­co-materială şi forţă de muncă puse la dispoziţie de locator dar şi utilaje şi forţă de muncă proprii. Tot în baza clauzelor contractelor de locaţie de gestiune, reclamanta a preluat spre execuţie în continuare lucrările contrac­

tate de locator, s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile antreprenorului, pre­văzute în contractul de antrepriză, iar pentru alte lucrări, noi, a încheiat con­tracte de antrepriză în nume propriu.

Faţă de această situaţie de fapt, care rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, se constată că activitatea reclamantei în perioada supusă controlului a fost o activitate de construcţii şi nu are importanţă, pen­tru caracterizarea ei ca atare, faptul că pentru desfăşurarea activităţii s-au folosit sau nu mijloace proprii, închiriate sau preluate în locaţie de gestiune, că s-a folosit sau nu forţă de muncă proprie, că s-au executat unele lucrări în baza vechilor contracte de antrepriză încheiate anterior locaţiei de gestiune. Calificarea obiectului de activitate al societăţii comerciale nu este determi­nată nicicum de mijloacele prin care se realizează, ci de felul activităţii desfăşurate.

în concluzie, recursul va fi respins ca nefondat.