Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ decizia nr. 566 din 5 martie 1998 (dosar nr. 2174/1997)
Prin decizia nr 642 din 6 iunie 1996, Direcţia Generală a Finanţelor Publice si Controlului Financiar de Stat a judeţului Vrancea a dispus Bănci Naţionale a României – Sucursala Vrancea să ia măsura impozitării diferenţei dintre dobanda perceputa la creditele acordate propriilor salariati in anii 1994-1995 (11 luni), credite consemnate in procesul-verbal de control nr. 5802/13.12.1995, iar Ministerul Finanţelor, prin decizia nr.17 din 17 ianuarie 1997, a respins contestaţia formulată de – Sucursala Vrancea împotriva actelor emise de organele financiare teritoriale.
Temeiurile juridice invocate de pârâte în justificarea măsurii pe care au dispus-o sunt însă neaplicabile cauzei, deoarece obiectul pricinii îl constituie o serie de contracte de împrumut bancar, rezultând că nu este vorba de venituri salariate care să facă aplicabile prevederile Legii nr. 32/1991, deci respectivele dobânzi nu reprezintă o plată a muncii de natură să ducă la impozitarea lor.
Faptul că Banca a trecut în contractul colectiv de muncă posibilitatea ca salariaţii săi să nu poată încheia contracte de credit cu unitatea, nu poate schimba natura civilă a respectivelor contracte şi a drepturilor şi obligaţiilor cuprinse în acestea.
In această situaţie, acţiunea reclamantei apare întemeiată, deoarece, prin actul de constatare şi prin actele celor două pârâte a căror anulare se cere, se confundă diferenţa de dobândă cu salariul sau cu alt câştig primit ca plată a muncii, asimilare ce nu îşi găseşte însă reglementare în prevederile Legii nr. 32/1991.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, urmează ca recursul să fie admis, casată sentinţa civilă atacată şi în fond admisă acţiunea Băncii Naţionale a României – Sucursala judeţului Vrancea.
