Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 1020 din 29 aprilie 1998 (dosar nr. 1490/1997)
Potrivit art. 2 lit. g din Legea nr. 32/1991, venitul sub formă de salariu şi alte drepturi salariale impozabile cuprinde totalitatea sumelor primite în cursul unei luni, indiferent de perioada la care se referă, şi care sunt realizate din orice alte câştiguri, în bani sau în natură, primite ca plată a muncii salariaţilor.
Beneficiarele cadourilor sunt salariate ale băncii care nu pot fi privite în afara raporturilor lor de muncă. împrejurarea că aceste daruri obţinute în legătură directă cu raportul de muncă are un caracter ocazional nu este de natură să ducă la neimpozitarea lor.
De altfel, în acest sens sunt şi Instrucţiunile Finanţelor nr. 1363/1993, date în baza art. 19 din Legea nr. 32/1991, care precizează că sunt supuse impozitării toate câştigurile în natură acordate salariaţilor sub formă de produse sau prestări de servicii.
Societăţile comerciale şi regiile autonome pot folosi fondul de protocol constituit în limita cotei de 3% aplicate asupra profitului brut pentru cheltuieli de cazare, masă, trataţii ocazionate de primirea unor delegaţi sau invitaţi, de reclamă şi publicitate. Aceste cheltuieli sunt decontate pe bază de documente legale care atestă efectuarea lor.
Este cert că toate persoanele care au primit cadourile de 1 şi 8 martie au calitate de salariate, astfel că nu se poate face abstracţie de raporturile de muncă existente.
Faţă de cele de mai sus se contestă că prin emiterea actului de control financiar şi prin confirmarea acestuia de actele administrative jurisdicţionale nu se încalcă reclamantei drepturi recunoscute de lege.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamantă este nefondat şi urmează să fi respins.
