Potrivit H.G. nr. 794/2002, competenţa de acordare a înlesnirilor de la plata impozitelor, taxelor şi a altor venituri bugetare a fost dată consiliilor locale şi nu primarului sau primăriilor.
Primăria este, potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001, o structură funcţională formată din aparatul propriu al consiliului local, primar, viceprimar şi care nu are personalitate juridică şi nu poate sta în instanţă în nume propriu.
Primarul, potrivit art. 67 din Lege, reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie.
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 1701 din 8 octombrie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 1379 din 26 mai 2003 a Tribunalului Maramureş, s-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. Maratrans S.A. Baia Mare în contradictoriu cu Primarul Municipiului Baia Mare pentru Consiliul Local al Municipiului Baia Mare.
S-a reţinut în motivarea sentinţei că, facilităţile fiscale reglementate de O.U.G. nr. 40/2002 şi H.G. nr. 794/2002 se aprobă prin hotărârea autorităţii administraţiei publice locale, respectiv prin hotărârea consiliului local.
Potrivit art. 66 din Legea nr. 215/2001 primarul este şeful administraţiei publice locale şi al aparatului propriu de specialitate a autorităţilor administraţiei publice locale, pe care îl conduce şi îl controlează.
De aceea, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, sens în care s-a avut în vedere faptul că reclamanta a înţeles să promoveze acţiunea în contradictoriu cu Primarul mun. Baia Mare în calitate de reprezentant al Consiliului
Local.
Consiliul Local a admis în parte cererea reclamantei, eşalonând plata majorărilor şi respingând cererea de scutire de penalităţi.
Reclamanta nu a atacat actul administrativ, care este nul de drept, potrivit art. 2 alin. (6) din H.G. nr. 797/2002, în condiţiile nerespectării de către reclamantă a termenelor de plată.
Instanţa de fond a considerat acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, pentru că refuzul autorităţii administrative de a da curs cererii în modalitatea solicitată de reclamantă, nu este un refuz nejustificat în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, în condiţiile în care H.G. nr. 794/2002 prevede posibilitatea acordării de înlesniri şi nu obligaţia acordării lor.
împotriva sentinţei a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea lui şi modificarea sentinţei în sensul de a fi exonerată de plata penalităţilor în cuantum de 215.876.409 lei.
Se susţine în motivarea recursului că, în mod neiegal s-a respins cererea sa pentru anularea penalităţilor, deşi a arătat că se află în situaţia specială de reorganizare judecătorească.
Instanţa a făcut o greşită aplicare a H.G. nr. 794/2002, întrucât a îndeplinit toate condiţiile de acordare a înlesnirilor şi facilităţilor.
Intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a da un caracter opţional în acordarea facilităţilor, ci unul imperativ.
A mai susţinut că în cauză sunt operante prevederile art. 37 din Legea nr. 64/1995 privind neadăugarea dobânzilor ori cheltuielilor la creanţele născute anterior deschiderii procedurii.
Primarul Municipiului Baia Mare prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul Curtea constată că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare :
Reclamanta a chemat în judecată Primăria Oraşului Baia Mare şi nu pe Primarul Municipiului Baia Mare în calitate de reprezentant al Consiliului Local, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond.
Primăria este potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001, o structură funcţională formată din aparatul propriu al consiliului local, primar, viceprimar, şi care nu are personalitate juridică şi nu
poate sta în instanţă în nume propriu.
Primarul, potrivit art. 67 alin. (1) din lege, reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie.
Dar, în cauza supusă judecăţii, aşa cum s-a arătat mai sus, primarul în calitate de reprezentant al consiliului local nu a fost chemat în judecată.
în ce priveşte cererea formulată de reclamantă pentru acordarea înlesnirilor de plată, aşa cum au fost aprobate prin H.G. nr. 794/2002 şi prin O.U.G. nr. 40/2002 aceasta era de competenţa Consiliului Local, ca şi autoritate a administraţiei publice.
Or, Consiliul Local nu a fost chemat în judecată, cu toate că acesta a acordat reclamantei o eşalonare de plată. Reclamanta nu a atacat hotărârea de consiliu, dar nici nu a respectat-o, aşa cum rezultă din adresa nr. 2264/4.03.2003 (f. 5) comunicată reclamantei de Direcţia de venituri-Serviciul constatare; impunere şi control din cadrul Primăriei Baia Mare.
Prin urmare, prin H.G. nr. 794/2002, competenţele de acordare a înlesnirilor la plata impozitelor, taxelor şi a altor venituri bugetare au fost date consiliilor locale şi nu primarului sau primăriilor.
Reclamanta chemând în judecată Primăria (şi nu pe primar, cum greşit s-a reţinut) s-a judecat cu o persoană juridică fără calitate procesuală pasivă, care nu are competenţa să acorde înlesnirile prevăzute de H.G. nr. 794/2002.
De aceea, respingerea acţiunii este legală, dar cu motivarea arătată în cuprinsul deciziei.
în temeiul art. 312 C.pr.civ., recursul reclamantei se va respinge ca nefondat, păstrându-se în întregime hotărârea instanţei de fond. (Judecător Ligia Rodica Bodea)
