C. Civ., art. 992-994, art. 1092. art. 1113 alin. (2)
Soluţionarea problemei deduse judecăţii prin acţiunea arbitrală depinde de constatarea -pe baza actelor contabile ale celor două societăţi – dacă, în executarea contractului de prestări servicii constând în principal în rezervări hoteliere, asigurarea cazării, organizarea şi coordonarea deplasărilor în ţară şi în străinătate, rezervări şi emitere de bilete de avion ctc., reclamanta a tăcut plăţi nedatorate, care să atragă repetiţiunca acestor plăţi.
Din concluziile părţilor, din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul desemnat de către instanţa arbitrală. precum şi din opinia scrisă a expertului se desprinde constant faptul că niciunul dintre ordinele de plată emise de reclamantă în favoarea
pârâtei nu conţine elementele de identificare (numărul şi data) ale facturilor achitate prin respectivul ordin.
Prin urmare, singura modalitate de a stabili dacă reclamanta a făcut plăţi nedatorate în favoarea pârâtei este aceea de a se compara valoarea totalităţii facturilor întocmite de societatea pârâtă pentru prestaţiile efectuate în favoarea societăţii reclamante cu valoarea totală a plăţilor făcute de reclamantă pârâtei pe întreaga perioadă de derulare a contractului nr. 61 din I decembrie 2000. respectiv I decembrie 2000 – 31 iulie 2004.
Din acest punct de vedere, raportul de expertiză întocmit în cauză a stabilit: „comparând valoarea facturilor emise de pârâtă cu valoarea achitată pentru acestea pe perioada derulării contractului (I decembrie 2000 – 31 iulie 2004). rezultă că reclamanta a efectuat plăţi în plus în cuantum de 28.023.21 RON”. Totodată, acceaşi expertiză a constatat că suma de 28.023.21 RON. reprezentând plăţi efectuate în plus. provine în totalitate de facturile emise în lei de pârâtă. Expertul desemnat de instanţa arbitrală precizează acelaşi lucru prin răspunsul dat la obiecţiunilc expertului în data de 21 mai 2008. adăugând că facturile emise în valută de cătrc pârâtă au fost achitate de reclamantă tot în valută, soldul rcspectiv fiind zero.
în conformitate cu art. 1113 alin. (2) C. civ., „când datoriile sunt în egală măsură, imputaţia se facc asupra celci mai vechi”.
în cauză. în lipsa unei menţiuni anume în ordinele de plată emise de reclamantă cu privire la facturilc ce se achită, plata se consideră imputabilă pentru cele mai vechi datorii în ordine cronologică, astfel încât plata nedatorată este considerată aceea care se facc după stingerea datoriilor vechi.
Din acest punct de vedere, instanţa arbitrală a reţinut că acţiunea în repetiţiunc formulată de reclamantă se încadrează în termenul de prescripţie prevăzut de lege şi, în consecinţă, conform dispoziţiilor art. 992, art. 993 şi art. 1092 C. civ., a admis capătul de cerere referitor la plata nedatorată în cuantum de 28.023,21 RON, pârâta fiind obligată să restituie această sumă reclamantei.
Capătul de cerere referitor la dobânzi a fost respins, deoarece din nicio probă a dosarului nu rezultă reaua-crcdinţă a pârâtei la momentul efectuării plăţii nedatorate, pentru a putea fi obligată la plata către reclamantă a dobânzilor, în condiţiile art. 994 C. civ.
Sentinţa arbitrală nr. 205 din 29 octombrie 2008
