art. 268 din C.pr.civ., art.282 (2) – C.pr.Civ., art.299 (1) – C.pr.civ.
art. 11 din Legea insolvenţei nr. 85/2006
Potrivit dispoziţiilor art.268 şi art. 282(2) C.pr.civ.,aplicabile şi în recurs, conform art. 299 (1) C.pr.civ., împotriva încheierilor premergătoare, care pregătesc dezlegarea pricinii, nu se poate exercita calea de atac, decât odată cu fondul, acestei dispoziţii generale de desfăşurare a procesului, fiind aplicabile şi în cazul procedurii insolvenţei instrumentată de judecătorul sindic, în baza dispoziţiilor Legii nr. 85/2006
Decizia nr. 1589 din data de 11 noiembrie 2009
Prin încheierea pronunţată la 20.11.2008 judecătorul sindic desemnat să instrumenteze procedura falimentului debitoarei SC WTS SA a respins cererea de suspendare a soluţionării cauzei întemeiată pe disp. art. 243 c.p.civ., pe motiv că a decedat pârâtul D. A., a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a lichidatorului judiciar de a formula acţiune în atragerea răspunderii fostelor organe de conducere ale debitoarei, ridicată de pârâtul P.C., precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor chemaţi în judecată în cadrul acestei acţiuni, invocată de creditorul P. LLC USA.
Aceste excepţii au fost soluţionate prin considerentele încheierii din 20.11.2008, prin dispozitivul acesteia admiţându-se solicitarea lichidatorului judiciar de a se dispune efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006 modificată, pentru angajarea răspunderii fostelor organe de conducere ale debitoarei.
Prin încheierea din 12.02.2009 judecătorul sindic a respins cererea creditorului P. LLC USA de înlocuirea a expertului desemnat în cauză, D.C. cu un alt expert practician în , conform art. 38(2) din OUG 86/2006 şi a prorogat discuţia asupra cererii de suspendare a judecăţii formulată de acelaşi creditor, care urma să fie repusă în discuţia părţilor.
Pentru a pronunţa această soluţie,judecătorul sindic a constatat că prevederile art. 38(2) din OUG 86/2006, invocate de creditoare drept temei al solicitării înlocuirii expertului contabil, cu un expert practician în insolvenţă, nu au incidenţă în cauză, faţă de obiectivele expertizei admise a se efectua, care nu implică desfăşurarea unor activităţi de genul celor prevăzute la art. 1 din OUG 86/2006, la care face trimitere textul de lege invocat de creditoare.
Împotriva ambelor încheieri a declarat recurs creditoarea P. LLC USA, dar şi pârâtul P.C., iar la termenul de judecată din data de 4.11.2009, Curtea din oficiu a invocat excepţia inadmisibilităţii recursurilor, care privesc încheieri interlocutorii ce se atacă odată cu fondul cauzei, potrivit art. 282 al. 2 c.p.civ. şi a rămas în pronunţare asupra acestei excepţii, în legătură cu care a constatat următoarele:
Soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor judecătorului sindic din procedura insolvenţei reglementă de legea 85/2006 se face, în principiu, potrivit normelor generale de procedură cuprinse în codul de procedură civilă.
Acolo unde legiuitorul a dorit să reglementeze derogări de la regulile generale de procedură, a prevăzut în mod expres aceste situaţii, ca excepţii de sine stătătoare, cum ar fi spre exemplu, aplicarea dispoziţiilor art. 300 al. 2,3 C.pr.civ., prin art. 8(4) din legea insolvenţei, sau judecarea recursurilor din acelaşi dosar, de către acelaşi complet specializat, în rest judecata desfăşurându-se potrivit reglementărilor din codul de procedură civilă.
Art. 282(2) c.pr.civ., aplicabil şi în recurs, potrivit art. 299 (1) C.pr.civ., prevede că împotriva încheierilor premergătoare sau interlocutorii, care pregătesc dezlegarea pricinii, conform art. 268 (3) C.pr.civ., nu se poate exercita calea de atac, decât odată cu fondul cauzei, cu excepţia situaţiei în care s-a întrerupt cursul judecăţii.
Prin decizia nr. 291 din 4.07.2002 publicata în M.O. 806/6.11.2002, Curtea Constituţională a respins ca nefondată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282(2) C.p.civ. şi ale art. 299 (1).
Cele două încheieri atacate de către recurenţi, respectiv încheierea din 20.11.2008 prin care s-a respins o cerere de suspendare a judecării cauzei, s-au respins doua excepţii şi s-a admis o cerere de probatorii, dispunându-se efectuarea unei expertize contabile, precum şi încheierea din data de 12.02.2009 prin care s-a respins cererea de înlocuire a expertului contabil, au caracter interlocutoriu, neputând fi atacate decât după soluţionarea fondului cererii de angajarea a răspunderii administratorilor, în legătură cu care au fost pronunţate.
Astfel s-a pronunţat Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia nr. 267/1998, publicata în B.J. /1998, pag. 270, când a statuat că încheierea primei instanţe de respingere a cererii de suspendare a judecăţii, poate fi atacată numai odată cu fondul, spre deosebire de încheierea de admitere a unei asemenea cereri, care poate fi atacată separat.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Comercială prin decizia nr. 484/2002 publicată în Practica judiciară comercială 2002, pag. 440, a arătat că încheierea judecătorului prin care s-a numit un expert, are caracter preparatoriu, judecătorul nefiind legat, conform art. 268 al. 2 c.p.civ., de dispoziţiile acestei încheieri, care nu poate fi atacată decât odată cu fondul, potrivit art. 282 al. 2 c.p.civ.
Aceeaşi instanţă, prin decizia nr 275/1999, publicată în Culegerea de practică judiciară in materie civilă pe anul 1999, pag.224, a arătat că încheierea prin care instanţa a soluţionat o excepţie, este o încheiere premergătoare, din moment ce nu s-a întrerupt cursul judecăţii şi care nu poate fi atacată decât odată cu fondul litigiului.
Ţinând cont de dispoziţiile art. 282 al. 2 c.p.civ şi ale art. 299(1) c.p.civ., precum şi de practica judiciară în materie, Curtea a admis excepţia de inadmisibilitate a recursurilor formulate împotriva încheierilor din 20.11.2008 şi 12.02.2009, prin care s-au soluţionat excepţii, s-a respins o cerere de suspendare a judecăţii, s-a dispus administrarea de probatorii, respectiv efectuarea unei expertize contabile şi s-a respins o cerere de înlocuire a expertului, respectivele încheieri având caracter preparatoriu şi a respins ca inadmisibile recursurile declarate împotriva acestora.
