C. civ., art. 1436
La data de 6 aprilie 2006, reclamanta a expediat o notificare, depusă chiar de pârâtă la dosar, ca anexa nr. 1, prin carc, în temeiul art. 7.2 din contractul de închiriere, îi notifica intenţia de a nu mai prelungi contractul de închiriere la expirarea acestuia, respectiv la 14 iulie 2007. In ultimul paragraf al acestei notificări, reclamanta arată că, dacă pârâta doreşte să încheie un nou contract, trebuie să facă o ofertă în acest sens. „ofertă carc va 11 urmată de negocierea noilor relaţii contractuale*’. Dacă pârâta nu formulează o astfel de ofertă, precizează în continuare reclamanta, se va considera că a renunţat la dreptul de a încheia un nou contract şi urmează ca. la expirarea termenului, să evacueze spaţiul deţinut.
Această scrisoare a reclamantei a fost urmată de o reacție imediată a pârâtei care. prin scrisoare, şi-a manifestat dorinţa de a prelungi contractul: „Menţionăm că intenţionăm să prelungim contractul pe o perioadă de minim cinci ani. în condiţiile pe care le vom stabili în urma negocierilor viitoare”. Această scrisoarc nu conţine însă o ofertă concretă – în înţelesul tehnic al acestei noţiuni -, deoarece precizează expres că urmează să aibă loc negocieri pentru încheierea contractului.
Dc altfel. întreaga corespondenţă ulterioară a pârâtei adresată reclamantei conţine aceeaşi idee, şi anume că urmează să aibă loc negocieri pentru prelungirea contractului: „aşteptăm (…) o invitaţie la negociere în termen de 10 zile” (1 martie 2007); „vă solicităm (…) să ne informaţi cu privire la o dată de desfăşurare a negocierilor privind nivelul chiriei şi cel al cheltuielilor comune” (17 mai 2007); „nimic nu vă împiedică să negociaţi chiar şi acum noi condiţiile de prelungire a contractului de închiriere” (28 mai 2007).
în acelaşi timp. reclamanta şi-a menţinut permanent punctul de vedere potrivit căruia contractul a expirat („nu dorim să negociem cu dumneavoastră încheierea unui nou contract de închiriere sau prelungirea actualului contract”; „la data de 14 iulie 2007, contractul de închiriere semnat cu societatea dumneavoastră va expira în întregime”), pentru ca în final să notifice pârâtei expres acest lucru, solicitând predarea spaţiului închiriat.
Din prevederile contractului (art. 7.1, modificat prin actul adiţional), ca şi din înscrisurile aflate la dosar, menţionate mai sus, rezultă neîndoielnic faptul că, în cauză, contractul de închiriere încheiat între reclamantă şi pârâtă a expirat la data de 14 iulie 2007. Acest contract nu a fost prelungit în niciun fel, din cauza refuzului constant al reclamantei de a continua relaţiile contractuale cu pârâta. De aceea, nu a putut fi primită susţinerea pârâtei privind împrejurarea că între părţi ar fi operat prelungirea contractului de închiriere prin oferta lansată de reclamantă la 6 aprilie 2006 şi acceptarea acestei oferte la 11 aprilie 2006. în realitate, scrisoarea reclamantei din 6 aprilie 2006 nu constituie o ofertă, ci – dimpotrivă – o solicitare pentru pârâtă de a facc o ofertă privind încheierea unui nou contract. Ulterior, pârâta nu a mai trimis niciodată o ofertă carc să îndeplinească toate condiţiile pentru a fi considerată ca atare, ci s-a mărginit să îşi exprime opţiunea de a prelungi contractul la data de 11 aprilie 2006, pentru ca apoi, după aproape un an de zile, să trimită o seric de scrisori conţinând invitaţii la negociere (rezumate mai sus), de unde rezultă cu claritate că nici măcar ca însăşi nu a considerat că s-ar fi încheiat un nou contract sau că s-ar fi prelungit cel anterior.
E limpede că reclamanta nu a mai acceptat prelungirea contractului de închiriere cu pârâta şi nici nu a mai dorit încheierea unuia nou, chiar dacă aceasta din urmă şi-a îndeplinit exemplar obligaţiile, dar acesta e un lucru care nu îi poate fi reproşat reclamantei, în absenţa unei clauze de preferinţă în favoarea pârâtei, deoarece exerciţiul dreptului de proprietate implică inclusiv posibilitatea proprietarului de a încheia sau nu un contract de închiriere, precum şi pe aceea de a-şi alege sau schimba chiriaşul conform propriilor interese.
Faţă de această situaţie de fapt – încetarea contractului prin ajungere la termen la 14 iulie 2007 şi lipsa prelungirii sale. precum şi absenţa încheierii unui nou contract -, acţiunea în evacuare a reclamantei a fost admisă, potrivit art. 480. art. 969. art. 1431 şi art. 1436 C. civ. şi art. 7.1 din contractul de închiriere, modificat prin actul adiţional.
Sentinţa arbitrală nr. 268 din 10 decembrie 2007
