– Codul de procedură civilă: art. 725
– Legea nr. 31/1990: art. 60
– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009: art. 6
încheierea judecătorului delegat este supusă căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate, iar potrivit art. 725 alin. (2) teza I C. pr. civ. instanţele legal învestite continuă să judece procesele în curs, chiar dacă legea nouă prevede noi reguli de competenţă.
Or, O.U.G. nr. 116/2009 a intrat în vigoare la 14 ianuarie 2010, astfel că, până la această dată, nu putea produce efecte, iar pentru perioada ulterioară intrării în vigoare nu prevede dispoziţii tranzitorii pentru soluţionarea căilor de atac deja exercitate, astfel că se aplică dispoziţiile dreptului comun.
(încheierea din 27 ianuarie 2010, pronunţată în dosarul nr. 1592/46/2009)
Asupra excepţiei de necompetenţă materială a Curţii de Apel Piteşti în soluţionarea prezentului recurs, Curtea a constatat că, faţă de dispoziţiile art. 725 C. pr. civ., raportat la art. 6 din O.U.G. nr. 116/2009 şi la art. 60 din Legea nr. 31/1990, aceasta este neîntemeiată.
Astfel, încheierea atacată a fost pronunţată la data de 27 noiembrie 2009, la care erau în vigoare prevederile Legii nr. 26/1990, care confereau în competenţa judecătorului delegat la ORC soluţionarea cererilor de înregistrare în registrul comerţului.
Potrivit art. 725 alin. (4) C. pr. civ., hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate.
Or, O.U.G. nr. 116/2009 a intrat în vigoare la 14 ianuarie 2010, astfel că, până la această dată, nu putea produce efecte iar pentru perioada ulterioară intrării în vigoare nu prevede dispoziţii tranzitorii, pentru soluţionarea căilor de atac deja exercitate, astfel că se aplică dispoziţiile dreptului comun.
Ca atare, încheierea judecătorului delegat este supusă căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate iar potrivit art. 725 alin. (2) teza I C. pr. civ. instanţele legal învestite continuă să judece procesele în curs, chiar dacă legea nouă prevede noi reguli de competenţă.
Mai mult, în cazul de faţă însă, noua lege nu prevede dispoziţii noi de competenţă în ceea ce priveşte soluţionarea căii de atac, art. 6 din O.U.G. nr. 116/2009 instituind o procedură nouă pentru soluţionarea cererilor de înscriere, conferind directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal autoritatea de a emite rezoluţii pentru soluţionarea acestor cereri. împotriva soluţiei date în această procedură necontencioasă se poate formula plângere care se soluţionează de tribunal, natura acesteia fiind similară unei acţiuni în primă instanţă, soluţia din plângere urmând a fi atacată cu recurs, aflat în competenţa curţii de apel. Numai că procedura plângerii nu poate fi aplicată retroactiv, calea de atac în speţă fiind recursul, aşa cum prevedea forma Legii nr. 26/1990 şi Legii nr. 31/1990 – art. 60, la data pronunţării încheierii, iar Curtea a fost legal sesizată anterior intrării în vigoare a noii legi.
Or, în cazul de faţă încheierea a fost pronunţată de judecătorul delegat, este supusă căii de atac prevăzută de lege la momentul pronunţării sale, care este lăsată în competenţa instanţei superioare celei care a pronunţat-o, potrivit art. 725 alin. (2) raportat la art. 299 şi art. 3 alin. (3) C. pr. civ. şi la art. 60 din Legea nr. 31/1990, coroborat cu faptul că în textul O.U.G. nr. 116/2009 lipsesc dispoziţiile tranzitorii referitor la soluţionarea recursurilor declarate împotriva încheierilor pronunţate de judecătorul delegat, anterior intrării în vigoare a legii noi şi cu soluţionarea cărora a fost legal învestită Curtea de apel.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 725 C. pr. civ., raportat la art. 6 din
O.U.G. nr. 116/2006 şi la art. 60 din Legea nr. 31/1990, Curtea a respins excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea recursului.
