art. 129, art. 131, art. 132
Este cunoscut ca finalizarea lichidarii bunurilor din averea debitorului este consemnata în raportul final întocmit de catre lichidator, practica statuând asupra împrejurarii ca raportul prin care administratorul sau lichidatorul supune atentiei judecatorului sindic aspecte legate de inexistenta bunurilor, nu constituie raport final în sensul art.129 din lege, deoarece un asemenea raport vizeaza existenta unor bunuri în patrimoniul debitorului, iar nu lipsa totala a acestora.
Potrivit dispozitiilor art.129 din Legea nr. 85/2006, dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune atentiei judecatorului sindic un raport final însotit de situatiile financiare finale, copii de pe acestea urmând a fi comunicate tuturor creditorilor si debitorului si vor fi afisate la usa tribunalului.
Potrivit dispozitiilor art.129 din Legea nr. 85/2006, dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune atentiei judecatorului sindic un raport final însotit de situatiile financiare finale, copii de pe acestea urmând a fi comunicate tuturor creditorilor si debitorului si vor fi afisate la usa tribunalului.
Judecatorul sindic va convoca Adunarea creditorilor la un termen de maximum 30 zile de la afisarea raportului final, creditorii putând formula obiectiuni la raportul final cu 5 zile înainte de data convocarii.
Judecatorul sindic va convoca Adunarea creditorilor la un termen de maximum 30 zile de la afisarea raportului final, creditorii putând formula obiectiuni la raportul final cu 5 zile înainte de data convocarii.
Astfel cum rezulta din dispozitiile art. 132 alin. 2 teza 1, cu referire la art. 129 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, legiuitorul nu a impus publicarea în Buletinul Procedurilor Insolventei a raportului final.
Este real ca, prin modul în care au fost concepute dispozitiile cuprinse în art.129 Cod pr.civila, legiuitorul a promovat câteva dintre cele mai importante forme de manifestare a principiului rolului activ al judecatorului si a principiului adevarului. De asemenea, textul cuprins în articolul de lege indicat impune judecatorului obligatia de a respecta si de a face respectate principiul contradictorialitatii si celelalte principii ale procesului civil.
Este real ca, prin modul în care au fost concepute dispozitiile cuprinse în art.129 Cod pr.civila, legiuitorul a promovat câteva dintre cele mai importante forme de manifestare a principiului rolului activ al judecatorului si a principiului adevarului. De asemenea, textul cuprins în articolul de lege indicat impune judecatorului obligatia de a respecta si de a face respectate principiul contradictorialitatii si celelalte principii ale procesului civil.
Între aspectele principale ce au legatura cu principiul rolului activ al judecatorului, astfel cum el este consacrat în art.129 Cod pr.civila, se regaseste si acela referitor la obligatia instantei de a ordona, din oficiu, dovezile pe care le considera necesare pentru solutionarea cauzei, chiar daca partile se împotrivesc.
Între aspectele principale ce au legatura cu principiul rolului activ al judecatorului, astfel cum el este consacrat în art.129 Cod pr.civila, se regaseste si acela referitor la obligatia instantei de a ordona, din oficiu, dovezile pe care le considera necesare pentru solutionarea cauzei, chiar daca partile se împotrivesc.
Nu se poate retine în sarcina instantei – judecator sindic – încalcarea principiului rolului sau activ, odata ce, în speta, au fost administrate toate probatoriile solicitate de debitoare, ca de altfel si de catre creditori ce nu si-au manifestat disponibilitatea pentru avansarea resurselor financiare pentru continuarea procedurii (art.131 din Legea nr.85/2006).
Nu se poate retine în sarcina instantei – judecator sindic – încalcarea principiului rolului sau activ, odata ce, în speta, au fost administrate toate probatoriile solicitate de debitoare, ca de altfel si de catre creditori ce nu si-au manifestat disponibilitatea pentru avansarea resurselor financiare pentru continuarea procedurii (art.131 din Legea nr.85/2006).
Prin sentinta civila nr.212/17 martie 2000, Tribunalul Tulcea – Sectia comerciala – judecatorul sindic dispune deschiderea procedurii de reorganizare judiciara si a falimentului fata de debitoarea societatea SC A. SRL Tulcea fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar M.G., iar ulterior prin sentinta civila nr.954/20.10.2000 instanta dispune înlocuirea acestuia cu SC I. SA Tulcea.
Prin încheierea din 10 ianuarie 2003 s-a dispus de catre judecatorul sindic, înlocuirea lichidatorului SC I. SA Tulcea cu SC C. SRL, actual C.I. IPURL Constanta.
În aceste conditii si având în vedere dispozitiile art.129 din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar prezinta instantei – judecatorului sindic – la data de 30 martie 2007 raportul final, comunicând copii creditorilor, astfel ca, se dispune afisarea acestuia la usa instantei, singurul creditor ce formuleaza obiectii la acesta fiind AVAS Bucuresti.
Urmare obiectiunilor formulate, prin sentinta civila nr. 1167/06.07.2007 pronuntata de Tribunalul Tulcea – judecatorul sindic – în dosarul nr.966/88/2007, se dispune respingerea obiectiunilor formulate de AVAS Bucuresti la raportul final întocmit de lichidator, ca tardiv.
Împotriva acestei hotarâri în termen a formulat recurs creditorul AVAS Bucuresti, astfel ca, prin decizia nr.2213/COM/21 noiembrie 2007 pronuntata de Curtea de Apel Constanta în dosarul nr. 3954.1/36/2005 a fost respins recursul ca nefondat, retinându-se în esenta urmatoarele :
Potrivit art. 129 (1) din Legea nr.85/2006 dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecatorului-sindic un raport final însotit de situatiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor si debitorului si vor fi afisate la usa tribunalului. Judecatorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afisarea raportului final. Creditorii pot formula obiectii la raportul final cu cel putin 5 zile înainte de data convocarii.
Conform citatiei emisa la 04.04.2007 si publicata în Buletinul procedurilor de insolventa nr.903/2007 creditorii, printre care si recurenta, erau chemati în data de 20 aprilie 2007, ora 11 la Tribunalul Tulcea, camera 4, pentru aprobare raport final si închidere procedura.
De asemenea, lichidatorul judiciar i-a comunicat creditoarei AVAS raportul final si bilantul final la data de 18.04.2007.
Creditoarea AVAS Bucuresti a formulat obiectiuni la raportul final în data de 23 aprilie 2007, înregistrate la judecatorul sindic la data de 26 aprilie 2007, cu depasirea termenului de 5 zile prevazut de art.129 alin.1 din legea insolventei.
Se concluzioneaza de catre instanta în sensul ca, sustinerile creditoarei AVAS sunt nefondate, pentru sus-mentionatele retineri.
Dupa pronuntarea deciziei irevocabile de catre Curtea de Apel Constanta, judecatorul sindic luând act de dovezile depuse la dosar de catre lichidatorul judiciar, la termenul de judecata din 14 decembrie 2007, având în vedere depunerea raportului final, reia judecata cauzei constatând terminata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvântul partilor pentru cererea formulata de lichidator având ca obiect închiderea procedurii falimentului debitoarei SC A. SRL Tulcea.
În atare conditii, prin sentinta civila nr.2436/COM/21 decembrie 2007, pronuntata de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.3/88/1999 TT, aproba raportul final si în temeiul art.132 al.2 din Legea nr.85/2006 dispune închiderea procedurii insolventei fata de debitoare, precum si radierea debitoarei din evidentele Registrului Comertului Tulcea.
Împotriva acestei hotarâri, în termen formuleaza recurs AVAS Bucuresti, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevazut de art.3041 Cod pr.civila si urmatoarea motivatie, în esenta:
-în mod eronat instanta de fond a dispus închiderea procedurii fata de debitoare, în conditiile în care statul român, reprezentat în cauza de AVAS, a suferit prejudicii, fara sa fi realizat procedurile de publicitate aferente hotarârii, prin care s-a aprobat raportul final;
-instanta de fond a încalcat disp.art.132 al.2 teza I, coroborat cu art.129 al.2 din Legea nr.85/2006, atât timp cât, închiderea procedurii nu poate interveni concomitent cu aprobarea raportului final, ci numai dupa ce acesta a fost aprobat printr-o sentinta distincta;
-în conditiile în care AVAS promovase obiectiuni fata de raportul final, chiar si în situatia respingerii acestora, închiderea procedurii nu putea interveni fara a se da institutiei posibilitatea de promovare separata a cailor legale de atac împotriva hotarârii de respingere;
-documentul ce a fost supus analizei judecatorului sindic si creditorilor, desi abordeaza lapidar o mica parte din aspectele legate de procedura, nu face vorbire despre identificarea cauzelor care au determinat starea de încetare de plati si persoanele vinovate de aparitia respectivei situatii;
-instanta nu si-a manifestat rolul activ prin luarea masurii efectuarii unei expertize contabile, suportate din fondurile debitoarei sau din fondul de lichidare menita sa determine cauzele reale ce au facilitat ajungerea societatii în stare de insolventa.
Prin concluzii scrise lichidatorul judiciar solicita respingerea recursului ca nefondat, cu motivatia în esenta ca, hotarârea recurata a fost pronuntata cu respectarea tuturor dispozitiilor cuprinse în Legea nr.85/2006.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins conform art.312 Cod pr.civila, apreciaza Curtea, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
Este cunoscut ca, finalizarea lichidarii bunurilor din averea debitorului este consemnata în raportul final întocmit de catre lichidator, practica statuând asupra împrejurarii ca, raportul prin care administratorul sau lichidatorul supune atentiei judecatorului sindic aspecte legate de inexistenta bunurilor, nu constituie raport final în sensul art.129 din lege, deoarece un asemenea raport vizeaza existenta unor bunuri în patrimoniul debitorului, iar nu lipsa totala a acestora.
În cauza, în acord cu aceste dispozitii legale, lichidatorul la data de 30 martie 2007 a prezentat raportul final, a comunicat copii creditorilor, s-a dispus afisarea la usa Tribunalului, si singurul creditor care a formulat obiectii la raportul final a fost AVAS Bucuresti, acestea fiind solutionate prin sentinta civila nr.1167/06.07.2007 pronuntata de judecatorul sindic în dosarul nr.966/88/2007, ramasa irevocabila prin decizia civila nr.2213/COM/21.11.2007 a Curtii de Apel Constanta, prin respingerea recursului ca nefondat.
Procedând la examinarea sustinerilor recurentei în prezenta cauza, Curtea retine ca, motivele de recurs sunt identice cu cele avute în vedere de Curte atunci când a pronuntat decizia civila nr.2213/COM/21 noiembrie 2007 în dosar nr.2954.1/36/2005.
Pe de alta parte, sustinerile recurentei potrivit carora nu ar fi fost realizate procedurile de publicitate aferente hotarârii, prin care s-a aprobat raportul final, nu pot fi primite de instanta, deoarece asa dupa cum rezulta din probatoriul administrat în cauza, statuându-se irevocabil si de catre Curte prin decizia sus-nominata, acestea au fost realizate în totalitate, cu atât mai mult cu cât, hotarârea este irevocabila si astfel, nu mai pot fi exercitate împotriva sa, alte cai de atac, cum gresit sustine creditoarea, decât poate, cai extraordinare de atac, ce în cauza nu au fost exercitate.
Prin formularea obiectiunilor la raportul final întocmit de lichidator, creditoarea AVAS Bucuresti si-a formulat apararile cu privire la închiderea procedurii si si-a exercitat caile de atac prevazute de lege, astfel ca, aspectele legate de: neverificarea creantei bugetare înscrisa de CAS si preluata de AVAS Bucuresti; cauzele concrete care au determinat nevirarea de catre debitor a contributiilor la Fondul National Unic de Asigurari Sociale si de Sanatate; suferirea de catre AVAS a unor prejudicii, în conditiile în care este reprezentantul statului român; precum si identificarea persoanelor vinovate de aducerea societatii în stare de insolventa, urmeaza a fi înlaturate, întrucât judecatorul sindic putea examina toate aceste sustineri cu prilejul judecarii obiectiunilor, ca si critici la raportul final, si nu la momentul pronuntarii hotarârii de închidere a procedurii, ori în calea de atac a recursului.
Pe de alta parte, Curtea retine ca, în speta, instanta de fond nu a încalcat disp.art.132 al.2 teza I coroborat cu art.129 al.2 din Legea nr.85/2006, astfel cum sustine recurenta în mod netemeinic, legiuitorul neimpunând publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolventa a raportului final.
În aceasta situatie, în mod legal si temeinic instanta a constatat ca, raportul final dezvolta activitatea lichidatorului în procedura de faliment (vânzari, distribuiri, tranzactii, operatiuni etc.), putându-se reconstitui întreaga activitate desfasurata în perioada de lichidare.
Într-adevar, în continutul raportului final se regaseste situatia încasarilor si platilor a tuturor sumelor de-a lungul perioadei de lichidare, distributia finala, acoperirea masei pasive si situatiile financiare finale.
Cum toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate si toate sumele au fost distribuite conform Raportului asupra fondurilor obtinute din vânzarea bunurilor si recuperarea de creante si a planului de distribuire final, dovada platilor fiind facuta cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în mod legal si temeinic judecatorul sindic a constatat ca fiind îndeplinite conditiile obligatorii si necesare pentru închiderea procedurii, având în vedere dispozitiile art.131 din legea procedurii insolventei, dispunând totodata radierea debitoarei din Registrul Comertului Tulcea.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate, Curtea, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, dispune respingerea recursului ca nefondat.
