Descărcarea lichidatorului judiciar, de obligaţiile impuse de procedura insolvenţei, nu este condiţionată de desemnarea în prealabil de către acesta a unui executor judecătoresc, în vederea punerii în executare a hotărârii de atragere a răspunderii patrimoniale a foştilor administratori ai debitoarei.
Secţia comercială – Decizia comercială nr. 483/03 iunie 2009
Prin sentinţa comercială nr. 2227/C/25.11.2008 pronunţată de judecător sindic în dosar nr. 5019/85/2007 al Tribunalului Sibiu – Secţia Comercială şi de Administrativ s-a admis acţiunea în răspundere formulată de lichidatorul judiciar Grup I. SPRL împotriva pârâţilor C.L. şi C.T.D. şi, în consecinţă, au fost obligaţi pârâţii la plata în solidar a sumei de 69.148 lei, cu titlu de pasiv social în favoarea debitoarei S.C. „M.P.” S.R.L. – societate în faliment.
S-a dispus închiderea procedurii falimentului pentru lipsa pasivului social, notificarea sentinţei creditorilor, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cât şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Sibiu, pentru efectuarea menţiunilor.
Totodată, s-a dispus radierea societăţii debitoare S.C. „M.P.” S.R.L. J32/1240/2004, 3886077 din registrul comerţului, s-a încuviinţat decontul cheltuielilor de lichidare şi s-a dispus plata sumei de 3.106 lei, cu titlu de cheltuieli de procedură din fondul de lichidare.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că, prin sentinţa nr. 939/C/27.05.2008 a Tribunalului Sibiu, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului debitoarei S.C. „M.P.” S.R.L, care, potrivit certificatului constatator eliberat de ORC de pe lângă Tribunalul Sibiu, este o societate cu răspundere limitată cu doi asociaţi: C.T.L. şi C.T.D., asociaţi ce au şi calitatea de administratori sociali.
Pasivul social, cuprinzând totalitatea creanţelor declarate şi admise la masa credală, s-a arătat că este în sumă de 69.148 lei, conform tabelului definitiv al creanţelor.
S-a motivat că raportul întocmit de lichidatorul judiciar în conformitate cu prevederile art. 25 lit. a din şi aprobat de adunarea generală a creditorilor, analizând cauzele şi împrejurările ce au dus la apariţia stării de , a arătat că începând din 2004 societatea nu a mai depus bilanţ anual, că activitatea societăţii s-a desfăşurat în Târgovişte, iar de la data preluării prin cesiune a părţilor sociale, societatea nu a mai desfăşurat nici o activitate.
S-a arătat că, în urma analizei pe bază de bilanţ a situaţiei economice a societăţii în faliment, lichidatorul a reţinut că în perioada 2001-2003 societatea avea un activ net contabil pozitiv: activele sale imobilizate în construcţii, echipamente, mijloace de transport, mobilier, etc., la care se adaugă mijloacele circulante ale societăţii (stocuri de marfă, de materiale, disponibil în cont bancar şi în casierie, facturi neîncasate către clienţi, etc.) au fost mai mari decât datoriile sale, deci societatea era solvabilă.
S-a motivat că în raport s-a concluzionat că activul net contabil al societăţii la încetarea activităţii în 2003 a fost negativ, volumul datoriilor fiind mai mare decât al activelor.
S-a arătat că la cesionarea părţilor sociale către pârâţi, starea de insolvenţă era instabilă, astfel că pârâţii trebuiau să preia evidenţa contabilă şi să o conducă în continuare potrivit Legii nr. 82/1991, că activitatea managerială a administratorilor a fost defectuoasă existând premise pentru atragerea răspunderii lor pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 138 al. 1 lit. d şi e din Legea nr. 85/2006.
Faptele imputate de lichidatorul judiciar administratorilor sociali au constat, potrivit raportului ce a constituit premisa formulării acţiunii în răspundere, în neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea şi deturnare sau ascunderea unei părţi din activul persoanei juridice.
S-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cumulative ale angajării răspunderii administratorilor sociali pârâţi, astfel:
– prejudiciul este cert, conform tabelului definitiv al creanţelor, care totalizează un pasiv social în sumă de 69.148 lei, fiind creat prin imposibilitatea creditorilor sociali de a-şi realiza creanţele în lipsa bunurilor în patrimoniul social;
– cu privire la fapta ilicită, prevăzută de art. 138 al. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, din înscrisurile emanând de la ORC de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi Sibiu şi de la AFP Târgovişte şi Sibiu, s-a apreciat că pârâţii, ce au preluat prin cesiune părţile sociale şi au transferat sediul social la Sibiu în anul 2003, nu şi-au mai îndeplinit obligaţia legală de a ţine contabilitatea conform legii.
S-a arătat că administratorii sociali aveau obligaţia de a prezenta lichidatorului judiciar documentele financiar-contabile prevăzute la art. 28 al. 1 din lege, obligaţie stabilită prin sentinţa comercială nr. 939/2008 a Tribunalului Sibiu însă nu s-au conformat, această împrejurare fiind interpretată ca un refuz explicit de a prezenta documentele.
Această inacţiune constituie elementul material al faptei prevăzute de art. 138 lit. d, întrucât prin neprezentarea documentelor prevăzute de art. 28 al. 1, judecătorul sindic a apreciat că se creează convingerea că administratorii nu au respectat obligaţia de a organiza şi conduce contabilitatea conform Legii nr. 82/1991 modificată.
– cu privire la fapta ilicită prevăzută de art. 138 al. 1 lit. e, din cuprinsul raportului lichidatorului judiciar, întocmit pe baza bilanţului contabil al anului 2003, judecătorul sindic a reţinut că în patrimoniul social al societăţii în faliment existau active, care prin cesiune trebuiau preluate de noii asociaţi-administratori sociali. Inexistenţa acelor bunuri în patrimoniul social la preluarea patrimoniului de către lichidatorul judiciar a fost considerată ca o deturnare sau ascundere a activului social.
Raportul de cauzalitate s-a apreciat că este dovedit, concluzia fiind că persoana juridică ai cărei administratori sunt pârâţii s-a aflat în insolvenţă chiar de la preluarea prin cesiune a părţilor sociale, împrejurare ce ar fi trebuit să determine pe părţi la formularea unei cereri, conform art. 27 din lege.
S-a arătat că, prin modalitatea de săvârşire a faptelor, pârâţii sunt culpabili de ajungerea societăţii în stare de insolvenţă.
Având în vedere lipsa unor dovezi contrarii, judecătorul sindic a admis acţiunea în răspundere formulată de lichidatorul judiciar şi i-a obligat pe pârâţi la plata pasivului neacoperit al societăţii în faliment.
S-a aprobat raportul final-necontestat şi situaţiile financiare finale, raportat la lipsa bunurilor în patrimoniul social, care să poată fi valorificate, motiv pentru care s-a dispus şi închiderea procedurii şi radierea societăţii în faliment din registrul comerţului.
Împotriva acestei sentinţe, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – AVAS – a formulat recurs în termen şi motivat prin care a solicitat să fie modificată, în sensul ca, înainte de închiderea procedurii, să fie desemnat un executor judecătoresc, în vederea punerii în executare a sentinţei de atragere a răspunderii patrimoniale a foştilor administratori ai debitoarei.
A motivat recurenta că sentinţa s-a dat cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 131 coroborat cu art. 4 al. 4 din Legea nr. 85/2006 întrucât, înainte de închiderea procedurii, judecătorul sindic ar fi trebuit să facă demersuri, în sensul de a solicita fonduri pentru cheltuielile administrative de la creditori şi de la şi, numai dacă nu s-ar fi obţinut respectivele sume, să treacă la aplicarea prevederilor art. 131.
A susţinut aceeaşi recurentă că, înainte de închiderea procedurii, judecătorul sindic trebuia să desemneze un executor judecătoresc, căruia lichidatorul judiciar să-i pună la dispoziţie tabelul creditorilor şi, în baza acestuia, să procedeze la distribuirea către creditori a sumelor rezultate din executarea silită a bunurilor fostului administrator al debitoarei, cum însă nu a procedat în acest mod creditorii sunt în imposibilitate de a proceda la executarea silită şi de a-şi îndestula creanţele neacoperite, iar lichidatorul fiind descărcat de sarcini nu mai are obligaţia să contacteze un executor judecătoresc.
În drept, creditoarea AVAS a invocat dispoziţiile art. 299-316 Cod procedură civilă şi prevederile Legii nr. 85/2006.
Şi pârâţii C.L. şi C.D. au formulat apel – calificat recurs – împotriva sentinţei nr. 2227/C/2008 f. 7-8 dosar recurs) solicitând să fie modificată şi să fie absolviţi de orice răspundere. Au motivat că nu au avut nici o activitate la societatea în cauză.
DGFP Sibiu, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursurilor.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate de către creditoarea AVAS, precum şi sub toate aspectele, în aplicarea prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că recursul acesteia nu este fondat.
Într-adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, pentru a se putea dispune închiderea procedurii este necesar a fi îndeplinite cumulativ două condiţii: să nu existe bunuri în averea debitorului sau acestea să fie insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative, societatea debitoare aflându-se în prima ipoteză, şi, ca nici un creditor să nu se ofere să avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative.
În ceea ce priveşte această ultimă cerinţă, creditoarea AVAS a avut cunoştinţă despre conţinutul raportului final (f. 284 dosar fond), pe care nu l-a contestat, astfel că în calitate de parte interesată în continuarea procedurii, ştiind despre inexistenţa bunurilor în patrimoniul debitoarei, putea să se ofere să avanseze sumele necesare pentru cheltuielile administrative. Cum însă nu a acţionat în acest mod, nu mai poate pretinde în recurs că judecătorul sindic în mod greşit a închis procedura falimentului, prevalându-se de dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, în sensul arătat.
Pe de altă parte, nu pot fi primite nici aserţiunile recurentei în legătură cu obligaţia judecătorului sindic de a desemna un executor judecătoresc înainte de închiderea procedurii. Astfel, conform art. 142 al. 1 din Legea nr. 85/2006, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute de art. 138 se efectuează de către judecătoresc potrivit Codului de procedură civilă.
În baza art. 3731 şi art. 3711 Cod procedură civil, se constată că cererea de executare silită se depune de către creditor, iar cheltuielile de executare se suportă de partea ce solicită îndeplinirea actelor de executare sau, în cazul actelor dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
În consecinţă, susţinerile recurentei privind nerespectarea de către lichidatorul judiciar a obligaţiei de punere în executare a hotărârii de atragere a răspunderii fostului administrator nu sunt întemeiate, întrucât facultatea de a pune în executare respectiva hotărâre aparţine creditorului – parte în cauză şi nu lichidatorul judiciar, care este reprezentantul debitoarei.
Unica obligaţie, pe care o are lichidatorul judiciar, potrivit art. 142 al. 2 din Legea nr. 85/2006, este aceea de a pune la dispoziţia executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat, obligaţie ce rezultă din lege, descărcarea lichidatorului judiciar de obligaţiile referitoare la procedură putând opera.
Pentru cele expuse, potrivit art. 312 al. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul creditoarei AVAS împotriva sentinţei nr. 2227/C/2008.
În ceea ce priveşte recursurile pârâţilor, acestea nu au fost timbrate.
Potrivit art. 20 al. 1 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în conformitate cu prevederile de la alin. 3 al aceluiaşi articol, neîndeplinirea obligaţiei de plată la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de plată a taxei de timbru în sumă de 19,5 lei şi a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, datorate conform art. 6 coroborat cu art. 11 al. 1 din Legea nr. 146/1997 şi respectiv potrivit art. 3 al. 1 din OG nr. 32/1995, nici anticipat, nici după ce au fost citaţi cu această menţiune.
În consecinţă, dând eficienţă dispoziţiilor legale mai sus enunţate, recursurile pârâţilor C.L. şi C.D. au fost anulate ca netimbrate.
