Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 8913 din 2 noiembrie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 814 din 13.04.2012 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus închiderea procedurii falimentului privind pe debitoarea S.C. E. SRL, şi radierea acestei din Registrul Comerţului.
A fost aprobat decontul lichidatorului judiciar C.M.I. pentru suma de 1.023,66 lei plus TVA, ce se va achita din fondul de lichidare prev. de art. 4 alin.4 din Legea 85/2006.
A fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri ori responsabilităţi privitoare la procedură.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.2l28 din 23.l2.2011 pronunţată de judecătorul sindic a fost deschisă procedura simplificată a falimentului împotriva debitorului S.C. E. SRL, în condiţiile L.85/2006 privind procedura insolvenţei, la solicitarea lichidatorului
C.M.I. Bistriţa, făcută în baza prev.art.260 alin.4 din L.3l/l990 rep., privind societăţile comerciale.
Lichidatorul judiciar a depus un tabel definitiv al creanţelor în care a fost înscris creditorul AFP Bistriţa cu o creanţă bugetară în sumă de 4.497 lei.
Lichidatorul judiciar a depus un tabel definitiv al creanţelor în care a fost înscris creditorul AFP Bistriţa cu o creanţă bugetară în sumă de 4.497 lei.
Lichidatorul judiciar a constatat că societatea debitoare nu deţine nici un fel de bunuri, astfel că acesta a propus închiderea procedurii insolvenţei în baza art. 131 din L.85/2006.
Potrivit art.131 din L.85/2006 privind procedura insolvenţei, aşa cum a fost modificat prin O.G. nr.173/2008, „ în orice stadiu al procedurii … dacă se contată că nu sunt bunuri în averea debitorului. judecătorul sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii prin care va dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Având în vedere că lichidatorul judiciar a efectuat notificările cu privire la deschiderea procedurii, că a fost depus la dosar şi afişat un raport privind închiderea procedurii falimentului, care a fost aprobat aşa cum s-a consemnat în practicaua prezentei sentinţe, în temeiul art.131 din L.nr.85/2006, s-a dispus închiderea procedurii falimentului şi radierea societăţii debitoare, urmând să se aprobe şi onorariu lichidatorului judiciar pentru suma totală de l.023,66 lei (plus TVA) reprezentând cheltuieli de proceduri şi onorariu pentru activităţile şi lucrările specifice,în conf.cu prev.art. 89 alin.l lit.b din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în cu modificările ulterioare, public.în M.O. nr.555 din 04.08.20ll, plata urmând să se facă din fondul de lichidare prev. de art. 4 (4) din privind procedura insolvenţei.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat in scris, casarea Sentintei atacate si trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii falimentului impotriva debitoarei.
Consideră ca, lichidatorul judiciar, pe parcursul desfasurarii procedurii nu a examinat temeinic toate aspectele care ar fi imputabile reprezentantilor debitoarei, facand doar formal mentiune in raportul final cu privire la inexistenta unor elemente ce ar impune formularea unei actiuni in raspunderea membrilor de conducere a debitoarei potrivit art.138 din Legea insolventei.
Atata timp, cat prin rapoartele de activitate privind cauzele si imprejurarile care au determinat intrarea societatii in incetare de plati, lichidatorul judiciar arata ca societatea a intrat in procedura insolventei datorita managementului defectuos si a lipsei de preocupare a administratorilor statutari, societatea nefigurand in evidente cu bunuri impozabile si nedetinand alte bunuri sau valori,atat pentru a fi acoperite cheltuielile administrative cat si pentru plata creantelor depuse de catre creditori, consideră ca se impune o analiza mai amanuntita asupra modului administrare a societatii debitoare.
Avand in vedere cele aratate mai sus, solicită admiterea recursului.
împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat recurs şi SCP C.M.I. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC E. SRL, solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul de a aproba lichidatorului judiciar o remuneratie in valoare de 3.000 lei plus TVA, în loc de 1000 lei plus TV A cât a fost aprobata de catre judecătorul sindic, în total decontul impreuna cu cheltuielile cu procedura in valoare de 23,66 lei plus TVA urmand a fi in valoare totala de 3.749,34 lei în loc de 1.023.66 lei plus TV A.
În motivare s-a arătat că:
In fapt: Prin sentinţa comercială nr. 2128 din 23.12.2011 Tribunalul Bistriţa Năsăud a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului Societăţii Comerciale E. SRL şi a numit ca lichidator judiciar S.c.p C.M.I..
Dupa derularea procedurilor prevăzute de legea insolvenţei, prin Sentinţa Civilă nr. 814/ 2012 pronuntata la data de 13.04.2012, judecatorul sindic a dispus inchiderea procedurii in baza art.131 din Legea 85/2006, radierea societatii, si a aprobat decontul lichidatorului judiciar cu plata din fondul de lichidare prevazut de art. 4 alin 4 din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la decontul depus de lichidatorul judiciar, instanţa a aprobat o remuneratie de 1.000 lei (total decont 1.023.66 lei plus TVA), indicând ca temei legal art. 89 alin.1, lit. b din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă (Publicat în M.O. nr. 555 din 4.08.2011).
Forma modificată a statutului, în prezent în vigoare, publicat în M.O. nr. 555 din 4 august 2011, prevede:
Art.89(1). Plata onorariilor practicienilor în insolvenţă ce sunt achitate din fondul de lichidare constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se va face, în ordinea vechimii, la următoarele tarife:
a). 3.000 lei, stabilit în baza hotărârii judecătoreşti pentru procedurile de insolvenţă deschise în baza Legii nr. 85/2006, cu modificările şi completări le ulterioare. Pentru practicienii în insolvenţă înregistraţi cu vector fiscal de TVA, onorariul va fi de 3000 lei exclusiv TV A;
b). 1.000 lei, prevăzut la art. 2 indice 1 din Ordonaţa de Urgenţă a Guvernului nr. 116/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2010, pentru procedurile de lichidare derulate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Legii nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Pentru
practicienii în insolvenţă înregistraţi cu vector fiscal de TVA onorariul va fi de 1.000 lei exclusiv TVA.”
Aprobând un onorariu de 1000 lei, în temeiul art 89 alin 1, lit b din statut, judecatorul sindic a aplicat gresit prevederile legale deoarece procedura insolventei fiind de competenta judecatorului sindic doar in temeiul prevederilor Legii nr. 85/2006, iar procedura lichidării societăţilor comerciale in temeiul Legii nr. 359/2004, a Legii nr. 31/1990 şi ale Legii nr. 26/2000 nu se desfăşoară în faţa judecătorului sindic şi ca urmare competenta de aprobare a onorariului neapartinand judecatorului sindic.
In consecinta, este evidentă aplicarea unui temei legal greşit, fiind aplicabile prevederile art. 89 al. (1) lit. a) din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.2l28 din 23.l2.20ll pronunţată de judecătorul sindic în dosar nr.4413/112/20ll, a fost deschisă procedura simplificată a falimentului împotriva debitorului S.C. E. SRL, în condiţiile L.85/2006 privind procedura insolvenţei, la solicitarea lichidatorului C.M.I. Bistriţa, făcută în baza prev.art.260 alin.4 din L.3l/l990 rep., privind societăţile comerciale.
Pe parcursul derulării procedurii, lichidatorul judiciar a constatat că nu s-a dat curs solicitării de predare a actelor contabile, că din datele publicate pe site-ul MFP rezultă că debitoarea nu a desfăşurat activitate din cursul anului 2007, că aceasta nu deţine nici un fel de bunuri, astfel că s-a propus închiderea procedurii insolvenţei în baza art’ 131 din L.85/2006.
Prin sentinţa recurată, în baza disp.art.131 din lege, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei şi radierea acesteia din registrul de publicitate.
Obiect al recursului creditoarei îl constituie dispoziţia referitoare la admiterea cererii de închidere a procedurii insolvenţei, solicitându-se casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivele de recurs se arată că au fost prejudiciate drepturile şi interesele acestui participant, în condiţiile în care lichidatorul judiciar nu a întreprins toate demersurile necesare în vederea constatării situaţiei reale a debitoarei şi a identificării persoanelor responsabile de starea de insolvenţă.
Analizând aceste motive de nelegalitate, prin prisma celor mai sus arătate, Curtea constată că susţinerile creditoarei nu îşi găsesc fundament în modul în care judecătorul sindic a înţeles să administreze procedura insolvenţei debitoarei.
Aşa cum rezultă din textul art.131 din Legea nr.85/2006, condiţiile care trebuie îndeplinite sunt numai lipsa bunurilor din averea debitoarei, sau insuficienţa acestora, raportat la cheltuielile procedurii şi refuzul creditorilor de avansare a sumelor corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli.
Or, aşa cum reiese din cererea întocmită de către lichidatorul judiciar, ambele cerinţe sunt prezente în speţă, astfel încât sentinţa pronunţată este temeinică şi legală.
In acest context, nu pot fi reţinute susţinerile conform cărora art.131 din lege nu are o natură imperativă, întrucât modificarea acestor dispoziţii, survenită prin
O.U.G. nr. 173/19 noiembrie 2008, a stabilit în mod imperativ în sarcina judecătorului sindic obligaţia de a închide procedura în acele situaţii prevăzute în mod clar şi explicit în lege, situaţii în care în patrimoniul debitoarei nu există bunuri sau bunurile existente sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile, condiţionat de refuzul creditorilor de a se oferi să avanseze sumele corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli.
În final, important de subliniat este şi faptul că, raportat la temeiul legal invocat de către judecătorul sindic pentru închiderea procedurii, respectiv art. 131 din lege, orice referire la activitatea prestată de către lichidator, apreciată prin recurs ca fiind superficială, în lipsa clarificării cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei, este neavenită, în condiţiile în care pentru continuarea demersurilor în acest sens nu există fonduri în averea debitoarei, iar creditoarea nu s-a oferit, nici chiar prin recurs, să avanseze sumele corespunzătoare. În plus, nu este de ignorat că, în calitate de unic creditor, avea la dispoziţie toate pârghiile pe care legiuitorul le-a pus la dispoziţia creditorilor, în vederea valorificării drepturilor lor.
În optica legiuitorului, dezideratele obiective ale degrevării fondului de lichidare şi ale asanării circuitului comercial prevalează faţă de cele subiective invocate de către recurentă, în situaţia în care aceasta nu înţelege să-şi asume riscurile avansării sumelor necesare continuării procedurii.
În ceea ce priveşte recursul declarat de către lichidatorul judiciar, Curtea constată că potrivit art. 38 alin.1 şi 2 din OUG nr.86/2006, practicienii în insolvenţă au dreptul la onorarii pentru activitatea desfăşurată, sub forma unor onorarii fixe, onorarii de succes sau o combinaţie a acestora, iar la stabilirea nivelului onorariului se vor avea în vedere următoarele tipuri de factori care reflectă gradul de complexitate a activităţii depuse:
a) numărul de salariaţi ai debitorului;
b) riscul privind conflictele de muncă;
c) cifra de afaceri a debitorului pe ultimii 3 ani;
d) valoarea totală a datoriilor şi numărul creditorilor;
e) valoarea creanţelor, numărul debitorilor;
f) numărul şi complexitatea litigiilor aflate pe rol în care debitorul are calitate de reclamant şi, respectiv, de pârât;
g) valoarea patrimoniului, potrivit evaluării;
h) natura activelor, atractivitatea pe piaţă, riscurile legate de conservarea lor;
i) nivelul de lichidităţi aflate la dispoziţia debitorului pentru acoperirea cheltuielilor iniţiale de lichidare.
Rezultă, prin urmare, fără echivoc, faptul că legiuitorul a stabilit elemente obiective în raport de care lichidatorii judiciari şi ulterior judecătorii sindici stabilesc, respectiv încuviinţează, onorariile pentru activitatea desfăşurată.
Curtea apreciază că derularea şi durata procedurii, complexitatea acesteia şi numărul actelor întocmite sunt esenţiale în determinarea cuantumului cheltuielilor de procedură şi a onorariului lichidatorului.
Ca atare, Curtea va aprecia că, în raport de criteriile amintite anterior, diminuarea onorariului acordat lichidatorului judiciar al debitoarei se justifică.
Astfel, instanţa reţine că recurentul a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar al debitoarei la data de 23 decembrie 2011; înscrisurile existente la dosar evidenţiază împrejurarea că de la momentul desemnării sale, lichidatorul judiciar a
întocmit un singur raport prin care a informat judecătorul sindic cu privire la activitatea desfăşurată, ulterior fiind depusă doar cererea prin care s-a solicitat închiderea procedurii.
Astfel, a procedat la notificarea administratorului debitoarei cu privire la obligaţiile care îi revin după declanşarea procedurii, precum şi la notificarea creditorilor bugetari; de asemenea, a întocmit raportul final (pentru o procedură cu un singur creditor), l-a afişat la uşa instanţei şi a procedat la comunicarea spre publicare in buletinul procedurilor de insolvenţă.
Se poate observa, aşadar, că activitatea desfăşurată de către recurent precum şi numărul actelor întocmite nu justifică cuantumul onorariului solicitat, diminuarea acestuia de către judecătorul sindic fiind fondată, din perspectiva faptului că acesta a dat prevalenţă criteriilor se stabilire a onorariului cuvenit practicianului în insolvenţă, astfel cum acestea sunt reglementate în textul art. 38 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 86/2006, act normativ cu forţă juridică superioară, care nu poate fi modificat printr-unul de rang inferior, într-o astfel de ipoteză punându-se în discuţie necesitatea respectării obligaţiei de compatibilitate, ce revine organului emitent al acestuia din urmă.
Pentru toate aceste motive, în conformitate cu prevederile art.8 din Legea nr.85/2006 şi art.312 alin.1 C.pr.civ., recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate. (Judecător Mirela Budiu)
