Incident de plată. Deschiderea procedurii insolvenţei. Efecte asupra obligaţiei de înscriere a incidentului. Concurs între legile speciale


Legea nr. 85/2006, art. 48 alin. (1) Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001

în cazul în care o persoană declarantă-bancă, în calitate de bancă trasă, a trasului sau a subscriitorului, a decis refuzul la plată al cecului, cambiei sau biletului la ordin, aceasta are obligaţia ca, până cel târziu în ziua refuzului, să transmită la Centrala Incidentelor de Plăti o cerere de înscriere a refuzului bancar.

Deschiderea procedurii insolvenţei nu poate constitui o cauză exoneratoare pentru înscrierea în Centrala Incidentelor de Plăţi a unui incident major, atât timp cât la momentul emiterii instrumentelor de plată şi la momentul prezentării acestora, cauza esenţială a refuzului la plată a fost aceea a lipsei totale de disponibil.

I.C.C.J., s. com., dec. com. nr. 2044 din 2 iunie 2010

Prin sentinţa comercială nr. 626 din 7 iulie 2009, Secţia comercială, de administrativ şi fiscal a Tribunalului Bistriţa-Năsăud a admis acţiunea în anulare a incidentului de plată, formulată de SC M. SA, în contradictoriu cu pârâtele B.C.R. şi B.C.R., Sucursala Judeţeană Bistriţa-Năsăud, şi în consecinţă, a dispus ca pârâtele să anuleze incidentele de plată privind cecurile refuzate la plată pentru perioada 23 aprilie 2009-12 mai 2009, făcute în baza cererii de înscriere a refuzului bancar nr. 1853690/2009 şi să comunice Centralei Incidentelor de Plăţi anularea incidentelor de plată înscrise pe numele reclamantei. Spre a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, la data de 23 aprilie 2009, unitatea bancară a refuzat la plată filele ccc, motivat de lipsa de disponibil; că, anterior, la data de 10 aprilie 2009, prin sentinţa comercială nr. 238 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC M. SA, ordonându-se băncilor la care debitoarea avea disponibil în conturi, în baza art. 48 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ca acestea să nu facă operaţiuni cu privire la disponibil fară ordinul administratorului judiciar, dar B.C.R., Sucursala Bistriţa, deşi notificată, nu s-a conformat, procedând la refuzarea filelor cec din data de 23 aprilie 2009 până la data de 12 mai 2009 pe diferite motive, fară a respecta notificarea administratorului financiar, situaţie în care refuzurile sale de plată s-au făcut nelegal în perioada menţionată.

Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 159 din 2 noiembrie 2009, a admis apelul formulat de pârâta B.C.R. împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acţiunea reclamantei. Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că tribunalul a determinat, în mod eronat, starea de fapt relevantă şi a aplicat, în mod greşit, dispoziţiile legale apreciate ca incidente, făcând o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 85/2006, întrucât banca nu putea fi subiectul acestor prevederi, atât timp cât a procedat doar la constatarea lipsei totale de disponibil, astfel încât nu se poate susţine cu temei: că a dispus, în ceea ce priveşte disponibilul din conturi, fară ordinul administratorului judiciar; că selectarea motivelor refuzului de plată nu poate fi realizată după aprecierea băncii, faţă de prevederile art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2001, care statuează, în mod expres, asupra momentului şi modalităţii în care se constată existenţa incidentului şi asupra comunicării acestuia; că procedura privind completarea cererii de înscriere a refuzului bancar în fişierul naţional de cecuri, anexa nr. 3 A la Regulamentul nr. 1/2001, relevă că, distinct de existenţa mai multor ipoteze, menţiunea referitoare la lipsa totală de disponibil urmează a fi înscrisă doar în situaţia în care acest aspect corespunde realităţii, iar toate celelalte motive de refuz apar ca fiind subsidiare acestui motiv, atât anterior deschiderii procedurii insolvenţei, cât şi subsecvent acestui moment, or, principalul motiv de refuz la plată al filelor cec în discuţie a fost lipsa totală de disponibil.

împotriva deciziei menţionate a formulat recurs intimata-reclamantă SC M. SA, fară a indica temeiul de drept al cererii sale. în motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a nesocotit, prin decizia pronunţată, prevederile legii speciale cu referire la Legea nr. 85/2006, în conformitate cu care plăţile preferenţiale sunt prohibite, reţinând, eronat, culpa SC M. SA, în sensul că ar fi ştiut că disponibilităţile existente nu acoperă sumele datorate.

înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: potrivit art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2001 privind organizarea şi funcţionarea la a Centralei Incidentelor de Plăţi, în cazul în care o persoană declarantă-bancă, în calitate de bancă trasă, a trasului sau a subscriitorului,

a decis refuzul la plată al cecului, cambiei sau biletului la ordin, aceasta are obligaţia ca, până cel târziu în ziua refuzului, să transmită la CIP o cerere de înscriere a refuzului bancar, iar în anexa 3A din regulamentul citat se arată că, în situaţia în care există concomitent mai multe motive de refuz, toate acestea vor fi descrise în vederea înscrierii în CIP, selectarea unuia sau mai multor motive de refuz făcându-se în funcţie de data prezentării la plată a cecului.

Este de observat că, în mod corect, instanţa de apel şi-a fundamentat decizia pe aceste prevederi, carc constituie legea specială în speţă faţă de obiectul cererii deduse judecăţii, reţinând, cu justeţe, că deschiderea procedurii insolvenţei nu poate constitui o cauză exoneratoare pentru înscrierea în CIP a unui incident major, în conformitate cu evocatele norme speciale, atât timp cât, la momentul emiterii instrumentelor de plată şi la momentul prezentării acestora, cauza esenţială a refuzului la plată a fost aceea a lipsei totale de disponibil, aspecte ce înlătură incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.