În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că permisul de conducere i-a fost ridicat fără temei legal, în condiţiile în care prin sentinţa penală nr. 985/1994 pronunţată de Judecătoria Câmpina, a fost condamnat la un an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, însă din hotărâre nu rezultă că împotriva reclamantului s-ar fi luat şi măsura de siguranţă a confiscării autoturismului.
Prin sentinţa nr. 157/24 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Prahova, acţiunea reclamantului de administrativ, având ca obiect refuzul pârâtului de a restitui permisul de conducere, a fost respinsă ca neîntemeiată.
În motivarea hotărârii s-a reţinut că, potrivit prevederilor art. 42 alin.2 din Decretul 328/1966, permisul de conducere se poate anula dacă titularul a fost condamnat prin hotărâre definitivă, pentru orice infracţiune, dacă la săvârşirea ei făptuitorul s-a folosit de un autovehicul, în calitate de conducător.
În speţă, prin hotărârea penală definitivă, reclamantul a fost condamnat la închisoare, cu suspendare, deoarece a transportat cu autoturismul proprietate personală, bunuri provenite din furt, astfel că se justifică măsura anulării permisului de conducere, fiind irelevant faptul că s-a dispus sau nu şi confiscarea autoturismului.
Împotriva sentinţei nr. 157/2005 a Tribunalului Prahova a declarat recurs reclamantul, care a arătat că în mod neîntemeiat i s-a anulat permisul de conducere, pentru favorizarea infractorului, fiind condamnat pentru că în autoturism s-a găsit o roată de rezervă, dar că nu se afla la volanul autoturismului.
Examinând sentinţa atacată, în raport de motivele de recurs şi de actele şi lucrările dosarului, curtea reţine următoarele:
La data de 19 septembrie 1994, permisul de conducere al recurentului a fost reţinut de organele de poliţie şi, ulterior, la data de 15 decembrie 1994, a fost anulat în temeiul art. 42 alin.2 din Decretul 328/1966, republicat, reclamantul fiind condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului.
Prin urmare, măsura anulării permisului de conducere este legală, fiind irelevant faptul că prin hotărârea penală nu s-a dispus şi confiscarea autoturismului, recurentul având dreptul la redobândirea permisului de a conduce autoturismul, cu îndeplinirea condiţiilor cerute de O.U.G. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
În consecinţă, pentru considerentele arătate curtea constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, astfel că, în baza dispoziţiilor art. 312 C.pr.civ., recursul declarat de reclamant urmează a fi respins ca nefondat.
