Incompatibilitatea practicianului în insolvenţă numit concomitent administrator judiciar/lichidator al unui debitor şi creditorului acestuia. Rezolvare Faliment


Articolul 30 alineat 3 din Ordonanţa de Urgenţă 86 din 8.XI.2006 actualizată reglementează incompatibilitatea practicianului în insolvenţă invocată în cauză. Potrivit acestui text: „Practicianul în insolvenţă nu poate fi concomitent administrator judiciar sau lichidator al unui debitor şi al creditorului acestuia”.

Starea de incompatibilitate de această natură se naşte la momentul când el este numit administrator sau lichidator la cea de a doua societate. În aceste condiţii, incompatibilitatea se rezolvă prin retragerea de la a doua societate şi nu de la prima, la care derulase activităţi.

(decizia nr. 238 din 17 mai 2010)

Prin încheierea civilă nr. 3/F din 19.01.2010 a Tribunalului Vaslui, Secţia civilă, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar al debitoarei SC „BP” SA, respectiv E LRJ SPRL şi a dispus înlocuirea acestuia cu L.D. EG IPURL.

Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reţinut că art. 22 alineat 2 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei prevede că în orice stadiu al procedurii, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe lichidator, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice.

Tribunalul a constatat că societatea profesională E LRJ SPRL Iaşi este lichidator judiciar al debitoarei SC „BP” SA, societate în faliment, care este creditoare în dosarul de insolvenţă nr. 885./89/2007, unde lichidator judiciar este aceeaşi Societate profesională E LRJ SPRL. Având în vedere dispoziţiile art. 30 alin.3 din O.U.G. nr.86/2006 privind organizarea practicienilor în insolvenţă, potrivit cărora practicianul în insolvenţă nu poate fi concomitent administrator judiciar sau lichidator al unui debitor şi al creditorului acestuia, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar E LRJ SPRL, a luat act de renunţarea de efectuarea lichidării judiciare a debitorului SC „BP” SA şi a dispus preluarea dosarului de către societatea profesională LD EG IPURL.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea Primăria comunei G, solicitând admiterea cererii, reclamanta urmând a-şi continua activitatea de lichidator în procedura debitoarei SC „BP”. În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct.9, 3041 şi 305 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, Primăria comunei G a arătat că încheierea pronunţată de judecătorul sindic este nelegală, întrucât vine în contradicţie atât cu dispoziţiile legale cât şi cu situaţia de fapt în care se află lichidatorul. Astfel, a arătat recurenta că – potrivit art. 22 alin. 2 din – cererea de înlocuire poate fi formulată doar de comitetul creditorilor sau poate fi hotărâtă, din oficiu, de judecătorul sindic. Debitoarea nu se află în nici una dintre aceste situaţii, cererea fiind formulată de o persoană fără calitate, şi anume de lichidator. Instanţa a dispus înlocuirea lichidatorului deşi cererea acestuia privea doar renunţarea la această calitate. Articolul 22 alin. 2 reglementează o cu totul altă situaţie juridică decât cea concretă şi anume înlocuirea pentru motive temeinice. Asemenea motive temeinice nu există, incompatibilitatea lichidatorului având o cu totul altă natură. Un lichidator aflat în incompatibilitate, conform art. 30 alin. 3, nu are opţiunea de a renunţa la societatea pe care o doreşte. Recurenta a arătat că starea de incompatibilitate se naşte la momentul când el este numit în a doua societate şi nu prima oară. De aceea, incompatibilitatea se rezolvă prin retragerea de la a doua societate. În cazul de faţă, reclamantul a fost numit administrator la SC „BP” la data de 29.11.2006 iar la SC „T” la 08.05.2007.

Recurenta a învederat că SC „BP” a intrat în procedura insolvenţei având pe SC „T” unul dintre creditori. Reclamantul a fost numit administrator la debitoarea SC „BP”. Ulterior, s-a deschis procedura insolvenţei şi faţă de SC „T”. Reclamantul, deşi ştia că este administrator (respectiv lichidator) în dosarul debitoarei SC „BP”, şi-a propus serviciile şi a fost desemnat administrator şi pentru SC „T”. S-a născut – astfel – starea de incompatibilitate, care nu poate înceta decât prin retragerea voluntară (sau forţată) a reclamantei din procedura falimentului care o vizează pe SC „T” ca debitoare.

În cauză s-a depus întâmpinare, de către E LRJ SPRL. În întâmpinarea formulată, intimata a arătat că sunt nefondate criticile formulate de recurentă, din conţinutul acestora neputându-se deduce motivul promovării acestei cereri. Incompatibilitatea pe care recurenta o tratează reprezintă o falsă ipoteză, pe care încearcă să o avanseze fără temei juridic, întrucât lichidatorul judiciar nu s-a aflat în nici o formă de incompatibilitate.

Intimata a învederat că – în cauza privind debitoarea SC „T” SRL – E LRJ SPRL a avut doar calitate de administrator judiciar provizoriu, fiind desemnat lichidator judiciar al debitoarei la 20.10.2009, prin sentinţa civilă 495/F pronunţată de Tribunalul Vaslui şi confirmat în Adunarea Creditorilor debitoarei SC „T” SRL din data de 15.01.2010. Sesizarea judecătorului sindic privind intenţia de renunţare la calitatea de lichidator judiciar al debitoarei SC „BP” SA a fost formulată de SC E LRJ SPRL la data de 13.01.2010, anterior confirmării ca lichidator judiciar. Aceasta fiind situaţia, lichidatorul judiciar nu s-a aflat în vreo stare de incompatibilitate, renunţarea fiind formulată tocmai în scopul preîntâmpinării unei astfel de stări. A susţinut intimata că motivul de recurs ce priveşte aşa zisa incompatibilitate este inadmisibil, întrucât creditoarea nu l-a invocat la instanţa de fond, invocându-l pentru prima dată în cererea de recurs. Nu există formulată, pe rolul Tribunalului Vaslui, vreo cerere a creditoarei sau a altui creditor, de invocare a vreunei stări de incompatibilitate. Mai mult decât atât, pe parcursul derulării procedurii privind pe debitoarea SC „BP” SA, creditoarea Primăria G nu a fost prezentă la nici o adunare a Creditorilor convocată de lichidatorul judiciar, nu s-a preocupat în nici un fel de stadiul procedurii şi chiar mai mult, declaraţia de creanţă a fost înaintată către Tribunalul Vaslui la stăruinţa lichidatorului judiciar. Este inexplicabil cum un creditor care a dovedit pasivitate faţă de derularea procedurii promovează un recurs fără temei juridic, devenind brusc interesat de stadiul şi derularea procedurii.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă, curtea de apel a constatat că este fondat, pentru următoarele considerente. Judecătorul sindic greşit a avut în vedere – la momentul admiterii cererii – prevederile art. 22 alin. 2 din Legea insolvenţei, care reglementează o altă situaţie juridică decât cea în cauză.

Articolul 30 alineat 3 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 86 din 8.XI.2006 actualizată reglementează incompatibilitatea invocată. Potrivit acestui alineat: „Practicianul în insolvenţă nu poate fi concomitent administrator judiciar sau lichidator al unui debitor şi al creditorului acestuia”.

Starea de incompatibilitate a unui practician în insolvenţă – cum este logic şi normal – se naşte la momentul când este numit administrator sau lichidator la cea de a doua societate. În aceste condiţii, incompatibilitatea se rezolvă prin retragerea de la cea de-a doua societate şi nu de la prima la care derulase activităţi. În cauză, SC „BP” a intrat în procedura insolvenţei având pe SC „T” unul dintre creditori. Reclamantul a fost numit administrator la debitoarea SC „BP”. Ulterior s-a deschis procedura insolvenţei şi faţă de SC „T”. Reclamantul, deşi ştia că nu poate îndeplini concomitent funcţia de administrator sau lichidator judiciar la cele două societăţi comerciale, şi-a propus serviciile şi a fost numit administrator şi pentru SC „T”.

Curtea a apreciat că starea de incompatibilitate apărută se datorează reclamantului şi poate înceta numai prin retragerea sa din procedura falimentului care o vizează pe SC „T”. După cum prevede legea, starea de incompatibilitate vizează atât calitatea de administrator judiciar cât şi pe cea de lichidator judiciar, apărarea reclamantului – care se referă la faptul că nu fusese confirmat lichidator la prima firmă ci doar era administrator judiciar în momentul în care a fost desemnat lichidator la cea de-a doua societate – fiind lipsită de eficienţă. Nici invocarea lipsei interesului creditoarei în promovarea recursului nu poate fi primită şi nici faptul că aceasta nu şi-a făcut apărări la fond, a considerat instanţa de recurs.

Creditoarea are interes, în ceea ce priveşte desemnarea lichidatorului debitorului său şi a invocat în recurs nerespectarea prevederilor legii la înlocuirea lichidatorului judiciar, nefăcându-şi o altă apărare.

Faţă de toate cele expuse, curtea a constatat că judecătorul sindic a aplicat greşit legea, atunci când a admis cererea intimatei E LRJ SPRL, aşa încât – în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă – a admis recursul Primăriei comunei G împotriva încheierii civile nr. 3/F/19.01.2010 pronunţate de Tribunalul Vaslui, judecător sindic, încheiere pe care a modificat-o în tot şi a respins cererea lichidatorului judiciar E LRJ SPRL, privind înlocuirea sa din calitatea de lichidator judiciar al debitoarei SC „BP” SA.

3