Dispoziţiile art. 7205 C.proc.civ., potrivit cărora dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului, derivând din acelaşi raport juridic, poate face cerere reconvenţională fără a fi necesară o altă încercare de conciliere, sunt de strictă interpretare.
Ca urmare, intervenientul în nume propriu care cheamă în judecată pe pârât pentru o creanţă dobândită (în speţă, prin cesiuni succesive) de la reclamant împotriva aceluiaşi pârât şi în legătură cu acelaşi raport juridic rămâne supusă exigenţelor prevăzute de art. 7201 C.proc.civ.
Secţia a III-a civilă, Decizia nr. 155 din 20 octombrie 2011
Prin sentința nr. 2454/2011 din 26 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 7456/63/2011, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul B.I. împotriva pârâtei SC T.M. SRL, ca prematur introdusă.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
Apelul este fondat, pentru următoarele motive:
în dosarul nr. 12398/63/2009 al Tribunalului Dolj s-a înregistrat acțiunea promovată de reclamanta SC P. SRL împotriva pârâtei SC T. M. SRL, având ca obiect plata sumei de 663.468,74 lei reprezentând prețul parțial al contractului nr. 226/01.09.2006, pentru lucrările de execuție și instalație aferente investiției Reprezentanță și Service Auto Toyota din comuna Pielești, județul Dolj.
în acest dosar, la data de 29.10.2010, B.I. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat obligarea pârâtei SC T.M. SRL la plata sumei de 714.234,20 lei, reprezentând creanță izvorâtă din contractul de prestări servicii nr. 226/01.01.2006 încheiat între reclamantă și pârâtă, conform facturilor nr. 90/31.10.2007 și 91/31.10.2007. Intervenientul a susținut că este cesionarul creanței pretinse și a depus în acest sens contracte de cesiune de creanță încheiate.
Tribunalul a apreciat că s-au stabilit deja obiectivele expertizei și acestea nu au acoperit pretențiile rezultate din factura nr. 90/31.10.2007 astfel încât, prin încheierea pronunțată la data de 10.02.2011, a dispus disjungerea cererii de intervenție în interes propriu având ca obiect pretențiile rezultând din factura nr. 90/31.10.2007 și a admis în principiu cererea de intervenție referitoare la suma rezultată din factura nr. 91/31.10.2007.
Curtea reține că dispozițiile art. 7205 C.proc.civ., potrivit cărora dacă pârâtul are pretenții împotriva reclamantului, derivând din același raport juridic, poate face cerere reconvențională fără a fi necesară o altă încercare de conciliere, sunt de strictă interpretare.
Ca urmare, intervenientul în nume propriu care cheamă în judecată pe pârât pentru o creanță dobândită (în speță, prin cesiuni succesive) de la reclamant împotriva aceluiași pârât și în legătură cu același raport juridic rămâne supusă exigențelor prevăzute de art. 7201 C.proc.civ.
în ce privește interpretarea acestor exigențe însă, prima instanță a apreciat în mod greșit că sancțiunea nerespectării procedurii reglementate de art. 7201 C.proc.civ. are caracter absolut. Această nulitate intervine doar dacă pârâtul face proba vătămării ce nu se poate înlătura, conform art. 105 alin. (2) C.proc.civ., deoarece scopul încercării de conciliere prealabilă este acela de a se stabili dacă părțile doresc să rezolve litigiul pe cale amiabilă sau să apeleze la instanța judecătorească.
în speță, pârâta a fost notificată cu privire la obligațiile înscrise în facturile 90/2007 și nr. 91/2007 de către creditoarea inițială SC P. SRL încă de la data de 16.03.2008. în conținutul acestei notificări s-au indicat facturile, contractul, precum și apărările invocate de către cedentă. SC P. SRL a repetat invitația la conciliere pentru data de 18.03.2008 și a întocmit procese verbale din care a rezultat că debitoarea nu s-a prezentat pentru a încerca rezolvarea amiabilă a litigiului referitor la pretențiile bazate pe facturile nr. 90 și 91.
Dimpotrivă, SC T. M. SRL a notificat către SC P. SRL că poziția sa este de contestare integrală a conținutului facturilor nr. 90 și 91/2007 și că, în realitate, calitățile părților sunt inverse, în sensul că SC P. SRL îi datorează suma de 423.159 Euro încasată în plus, precum și penalități de întârziere.
Totodată, Curtea reține că intervenientul B.I. a inițiat o nouă procedură de conciliere cu pârâta SC T.M. SRL la data de 28.10.2010, invitând-o în ziua de 17.11.2010, invitație rămasă fără răspuns din partea intimatei. Ca urmare, Curtea constată că toate cerințele prevăzute de art. 7201 C.proc.civ. s-au acoperit înainte ca instanța să verifice admisibilitatea pe fond a cererii, la data de 10.02.2011.
Totodată, Curtea reține că pârâta nu a făcut dovada vătămării, respectiv a necunoașterii pretențiilor reclamantului (intervenient) ori a împiedicării sale de a se apăra dar, mai ales, nu și-a manifestat intenția de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, deoarece nu a răspuns niciuneia dintre invitațiile la conciliere ce i-au fost adresate.
în aceste condiții, Curtea constată că apărarea întemeiată pe nerespectarea întocmai a procedurii prevăzute de art. 7201C.proc.civ. este formală și are drept unic scop paralizarea dreptului de creanță al apelantului B.I. prin prescripție. în consecință, prima instanță a apreciat în mod greșit că acțiunea disjunsă este prematur formulată.
Soluția este greșită și în raport de faptul că prima instanță nu a aplicat aceeași sancțiune și celuilalt capăt de acțiune al cererii de intervenție, reținut spre soluționare în dosarul nr. 12398/63/2009, având ca obiect pretențiile formulate de către intervenientul B.I. pe baza facturii nr. 91/31.10.2007, petit soluționat pe fond prin sentința nr. 1972/2011 din data de 31.03.2011.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a soluționat în mod greșit procesul pe cale de excepție, fără a intra în judecata fondului.
întrucât acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze a fost formulată înainte de modificarea Codului de procedură civilă prin Legea nr. 202/2010, intrată în vigoare la data de 25.11.2010, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C.proc.civ. în forma avută anterior modificării, în sensul că va admite apelul, va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
(Judecător Nicoleta Țăndăreanu)
