Existenţa infracţiunii prevăzute în art. 147 din presupune refuzul debitorului de a pune la dispoziţia judecătoru-lui-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii insolvenţei, documentele şi informaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a)-f) din Legea nr. 85/2006.
Dacă debitorul a avut cunoştinţă de deschiderea procedurii insolvenţei şi de comunicările repetate, pe parcursul mai multor luni, efectuate de administratorul judiciar în vederea predării documentelor şi informaţiilor prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a)-f) din Legea nr. 85/2006, atitudinea de pasivitate, de neacceptare a obligaţiei impuse prin art. 35 din aceeaşi lege echivalează cu un refuz în îndeplinirea acestei obligaţii şi, în consecinţă, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006.
I.C.C.J., s. pen., dec. pen. nr. 1954 din 12 mai 2011,
Prin sentinţa penală nr. 446 din 23 noiembrie 2010, Tribunalul Maramureş a condamnat pe inculpatul T.S. la următoarele pedepse: 500 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006, şi 600 lei amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen. In temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. c) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite prin sentinţă şi s-a aplicat inculpatului pe-
deapsa cea mai grea, de 600 lei amendă penală. In temeiul art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă, statul român, reprezentat prin A.N.A.F., prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş, a sumelor reprezentând penalităţi aferente debitului principal de 4.075 lei, calculate începând cu data de 27 martie 2009 şi până la data când acesta a fost achitat efectiv. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că inculpatul T.S. a deţinut calitatea de asociat unic al societăţii comerciale S.
Prin sentinţa civilă nr. 567 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureş a fost admisă cererea creditoarei societatea comercială P. şi s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva societăţii comerciale S., fiind desemnat în calitate de administrator judiciar C.T. Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus, în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 85/2006 ca, în termen de 10 zile de la comunicare, societatea comercială S. să depună la dosar actele şi informaţiile prevăzute în art. 28 alin. (1) din acelaşi act normativ. Prin adresa nr. 395 din 26 iunie 2008, administratorul judiciar C.T. a notificat societatea comercială S., reprezentată de inculpatul T.S., cu privire la obligaţia de a depune documentele prevăzute în art. 28 din Legea nr. 85/2006, notificări reiterate ulterior la datele de 30 iunie 2008, 1 august 2008 şi 28 noiembrie 2008.
Prin raportul din data de 20 noiembrie 2008, administratorul judiciar C.T. a precizat că inculpatul, în calitate de administrator al societăţii comerciale S., nu şi-a îndeplinit obligaţia de a-i pune la dispoziţie documentele solicitate, fiind astfel în imposibilitatea de a stabili care au fost cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia insolvenţei societăţii debitoare şi a propus intrarea acesteia în proccdura simplificată.
Prin sentinţa civilă nr. 4137 din 24 noiembrie 2008 a Tribunalului Maramureş s-a constatat că raportul privind cauzele insolvenţei nu a putut fi depus de administratorul judiciar, deoarece acesta nu a primit actele prevăzute de lege de la inculpat şi s-a dispus începerea procedurii simplificate de faliment a debitoarei societatea comercială S., confirmând în calitate de lichidator pe C.T şi stabilind obligaţia de predare către acesta a tabelului definitiv al creanţelor şi a listei creditorilor.
Potrivit raportului din data de 26 februarie 2009 al lichidatorului judiciar C.T, inculpatul nu şi-a îndeplinit obligaţia de predare a actelor şi
documentelor contabile, împiedicând desfăşurarea procedurilor declanşate împotriva sa. Ulterior, prin raportul din data de 12 martie 2010, lichidatorul judiciar a arătat că inculpatul şi-a îndeplinit obligaţia de predare a documentelor la 4 martie 2010, fiind întocmit procesul-verbal nr. 180 din aceeaşi dată.
Prin declaraţiile date pe parcursul procesului, inculpatul T.S. a susţinut că în perioada menţionată a lipsit de la domiciliu, iar notificările lichidatorului judiciar au fost primite de soţia şi respectiv mama sa, astfel încât nu a ştiut că documentele nu fuseseră puse la dispoziţia acestuia. Având în vedere faptul că procedurile de citare şi notificare a inculpatului au fost desfaşurate în condiţiile prevăzute de lege, iar comunicările au fost primite de membri ai familiei sale, instanţa a apreciat ca nefondate susţinerile aces-
tuia. In plus, în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut că notificările respective i-au fost predate ulterior de membrii familiei sale, având astfel cunoştinţă de obligaţiile care îi reveneau. In raport cu situaţia de fapt expusă, instanţa a reţinut că fapta inculpatului T.S., constând în aceea că în calitate de administrator şi asociat unic al societăţii comerciale S., după deschiderea procedurii insolvenţei dispusă prin sentinţa civilă nr. 567 din 22 aprilie 2008, a Tribunalului Maramureş, a refuzat să pună la dispoziţia administratorului judiciar documentele şi informaţiile prevăzute în art. 28 din Legea nr. 85/2006, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 147 din acelaşi act normativ. Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, inculpatul T.S. a deţinut şi calitatea de asociat şi administrator al societăţii comerciale I., iar conform adresei din 27 martie 2009, emisă de Administraţia Finanţelor Publice Sighctu Marmaţiei, acesta a reţinut în perioada 25 septembrie 2006-25 noiembrie 2006 impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă (respectiv CAS, CASS, fond şomaj şi impozit pe venit) în cuantum de 4.075 lei, sume pe care însă nu Ie-a virat la bugetul de stat. Potrivit respectivei adrese, suma totală reţinută în sarcina inculpatului a fost calculată la nivelul de 4.075 lei, la care au fost calculate penalităţi până la
data de 27 martie 2009. In cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a depus la dosarul cauzei chitanţele prin care se atestă plata sumei de 5.080 lei.
în raport cu situaţia de fapt expusă, instanţa a reţinut că faptele inculpatului T.S., constând în aceea că în calitate de administrator al societăţii comerciale I., în perioada 25 septembrie 2006-25 noiembrie 2006, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a reţinut impozite şi contribuţii individuale cu stopaj la sursă ale salariaţilor în cuantum de 4.075 lei, pe care nu le-a vărsat la bugetul de stat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută în art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Prin decizia nr. 18/Adin 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul T.S. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. şi achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006, întrucât fapta nu există, iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât lipseşte unul dintre clementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă.
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că recursul inculpatului nu este fondat pentru următoarele considerente: din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpatului, au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.
în ce priveşte critica formulată de recurentul-inculpat în motivele de recurs, prin care a solicitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006, întrucât fapta nu există, iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., se constată că nu poate fi primită. Potrivit art. 147 din Legea nr. 85/2006, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă refuzul debitorului persoană fizică sau al administratorului, directorului, directorului executiv sau al reprezentantului legal al debitorului, persoană juridică, de a pune la dispoziţie judecătorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condiţiile prevăzute la art. 35 [în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit prevederilor art. 33 alin. (4) sau (6)] documentele şi informaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a)-f) sau împiedicarea acestora, cu rea-credinţă, de a întocmi documentaţia respectivă. Din probele dosarului rezultă că prin sentinţa civilă nr. 567 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureş s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva societăţii comerciale S., fiind desemnat în calitate de administrator judiciar
C.T. Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus, în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 85/2006, ca în termen de 10 zile de la comunicare societatea comercială S. să depună la dosar actele şi informaţiile prevăzute în art. 28 alin. (1) din acelaşi act normativ. Prin adresa nr. 395 din 26 iunie 2008, administratorul judiciar a notificat societatea comercială S., reprezentată de inculpatul T.S., cu privire la obligaţia de a preda documentele prevăzute în art. 28 din Legea nr. 85/2006, notificări reiterate ulterior la datele de 30 iunie 2008, 1 august 2008 şi 28 noiembrie 2008. Pentru existenţa infracţiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006, este necesar să se dovedească că în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii insolvenţei unui debitor, acesta a refuzat să pună la dispoziţie judecătorului-sindic, administratorului
judiciar sau lichidatorului documentele şi informaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din acelaşi act normativ. Or, în cauză, din probele dosarului rezultă că inculpatul a avut cunoştinţă de deschiderea procedurii insolvenţei faţă de societatea comercială S., precum şi de comunicările repetate efectuate de lichidatorul judiciar în vederea predării documentelor contabile, însă a avut o atitudine de pasivitate, de neacceptare a obligaţiei impuse de lege, ceea ce echivalează cu un refuz în îndeplinirea obligaţiei prevăzute în art. 35 din legea menţionată. Drept urmare, se constată că fapta există şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 147 din Legea nr. 85/2006, astfel că nu se impune achitarea inculpatului.
