Raportat la dispoziţiile art. 3 pct. 16-19 din Legea nr. 85/2006, republicată, administratorul judiciar nu poate fi înscris în tabelul de creanţe, deoarece acestuia nu-i poate fi conferită calitatea de creditor, neavând un drept de creanţă asupra averii debitoarei. Regimul juridic al cheltuielilor aferente procedurii şi onorariul practicianului în este instituit de legiuitor şi este grevată interpretarea că, pretinzând onorariul, renumeraţia pentru achitarea sa în calitate de practician în insolvenţă se află în situaţia de a avea concomitent calitatea de administrator judiciar şi creditor al aceleiaşi debitoare.
Secţia comercială şi administrativ şi fiscal, Decizia nr. 37 din 18 ianuarie 2011
Prin încheierea nr. 172/21.04.2010 a Tribunalului Comercial Mureș s-a dispus, din oficiu, înlocuirea administratorului judiciar A.C. SPRL, desemnat pe seama debitoarei SC Ș.A. SRL, cu R.&P. IPURL, stabilind în sarcina acestuia din urmă atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006, precum și cele de preluare a gestiunii deciziilor manageriale și de observație a debitoarei de la administratorul judiciar A.C. SPRL, stabilindu-se și o remunerație de 2.000 lei, pe lună, fără TVA, or, potrivit negocierilor cu debitoarea.
Judecătorul sindic a reținut că, la data de 2.03.2010, administratorul judiciar a prezentat un raport de activitate în care a solicitat deschiderea procedurii falimentului, adăugând un decont de 36.757 lei, reprezentând remunerația pretinsă pentru perioada 17.10.2007 – 3.03.2010, și cheltuieli poștale în cuantum de 7 lei, iar pentru termenul din 7.04.2010, a prezentat un tabel al obligațiilor în care a menționat propria creanță de 38.497 lei, din care 38.490 lei remunerație și 7 lei cheltuieli poștale.
în raport de această stare de fapt, judecătorul sindic a apreciat existența unui conflict de interese, prin raportare la dispozițiile art. 31 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 86/2006 și ale art. 70 din Legea nr. 161/2003, raportat la art. 30 alin. ultim din O.U.G. nr. 86/2006, întrucât practicianului în insolvență îi este interzis să dețină concomitent calitatea de administrator/ lichidator judiciar atât a unui debitor, cât și al unui creditor, darămite să coroboreze calitatea de creditor al insolventei cu cea de administrator judiciar al acesteia. împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, A.C. SPRL, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., susținând în esență că judecătorul sindic a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3 pct. 7 și 8 din Legea nr. 85/2006, calificând administratorul judiciar un creditor al procedurii, deși cheltuielile procedurii se plătesc cu prioritate înaintea celorlalte datorii, și că raportat la art. 3 pct. 17 din administratorul judiciar nu poate fi calificat drept creditor al societății debitoare.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 3 pct. 7 și 8 din Legea nr. 85/2006, este cert că calitatea de creditor nu poate fi conferită administratorului judiciar, întrucât acesta nu deține un drept de creanță asupra averii debitorului, și cu atât mai puțin nu are nici calitatea de salariat al debitorului.
în aceeași ordine de idei, raportat la dispozițiile art. 3 pct. 16, 19 din lege, administratorul judiciar nu poate fi înscris în tabelul preliminar, definitiv sau suplimentar de creanțe, aceasta întrucât suma pe care administratorul judiciar a solicitat a fi achitată are o cu totul altă natură juridică.
în acest sens, potrivit art. 4 din lege, legiuitorul a stabilit că toate cheltuielile aferente procedurii inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar vor fi suportate din averea debitorului [alin. (1)], aceste sume fiind considerate cheltuieli de lichidare, în conformitate cu art. 121 și art. 123 pct. 1 din lege, urmând a fi plătite în momentul existenței disponibilului în contul debitorului [alin. (9)], în cazul lipsei acestui disponibil, urmând a fi utilizat fondul de lichidare [alin. (4)].
Pe de altă pate, dispozițiile precitate ale art. 121 și art. 123 pct. 1 din lege prevăd rangul prioritar al acestor cheltuieli aferente procedurii și, în mod corelativ, implicit, privilegiul administratorului judiciar de a fi îndestulat înaintea celorlalți creditori.
în ceea ce-l privește pe administratorul judiciar, acesta are obligația, instituită de art. 21 alin. (1) și (11) de a depune un raport cuprinzând atât descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, cât și o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondul existent în averea debitorului precum și remunerația, cu menționarea modalității de calcul a acesteia.
în aceste condiții, este cert că regimul juridic al acestor cheltuieli – dreptul administratorului judiciar de a-i fi achitate cheltuielile aferente procedurii și onorariu, precum și privilegiul de care se bucură administratorul judiciar de a-i fi achitate prioritar aceste cheltuieli – este instituit de legiuitor, fiind așadar complet diametral opus celui al creanțelor deținute împotriva debitorului.
în consecință, Curtea apreciază că, raportat la dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, nu există motive temeinice, după cum cere textul normei juridice pentru a se dispune înlocuirea administratorului judiciar al debitoarei, caz în care instanța de control judiciar apreciază că în prezenta cauză s-a făcut o aplicare greșită a legii, fiind realizat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., ceea ce atrage, potrivit art. 312 alin. (1) și (3) C.proc.civ., admiterea recursului promovat în cauză, reformarea hotărârii atacate prin modificarea acesteia în tot, în sensul respingerii sesizării formulate din oficiu cu privire la înlocuirea administratorului judiciar, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
