Înregistrare mentiuni în Registrul Comertului. Societăţi comerciale


– Articolul 71 alin.2 OUG 116/2009;

Operaţiunile de înregistrare în sunt făcute în scopul asigurării opozabilităţii, iar între condiţiile de legalitate a căror verificare intră în competenţa judecătorului învestit cu o cerere de menţiuni nu se încadrează şi cele care vizează legalitatea hotărârii AGA.

În cadrul acestei proceduri nu se poate analiza dacă hotărârea AGA s-a luat sau nu cu respectarea dispoziţiilor legale, dacă este anulabilă sau nu, aspectele putând fi invocate pe calea acţiunii în anulare a hotărârii AGA, potrivit articolului 132 din Legea nr. 31/1990.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A V- A COMERCIALA DECIZIA COMERCIALĂ NR. 852 din 12.05.2011)

Prin încheierea nr.264/18.11.2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI – a Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenţie formulată de CT V LLC, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a SC A H SA şi s-a constatat că această societate nu are calitate de parte, conform articolului 71 alin. 2 din OUG nr. 116/2009.

S-a admis cererea de înscriere a menţiunilor în Registrul Comerţului conform datelor din Hotărârea AGA nr. 1 şi 2 din 06.09.2010 ale SC A R SRL, respectiv modificarea actului constitutiv, persoane împuternicite şi s-a dispus publicarea în Monitorul Oficial al României a Hotărârii AGA nr.1 şi 2 din 06.09.2010.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că:

Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale a SC A H SA, se apreciază că aceasta nu are calitatea de parte în accepţiunea art.71 alin.2 din OUG nr.116/2009, admiţând astfel excepţia lipsei calităţii procesuale a acesteia. Pentru a ajunge la această concluzie Tribunalul a avut în vedere că legiuitorul a definit ca parte în cazul cererilor de înscriere menţiuni în cadrul cărora s-a formulat cerere de intervenţie societatea comercială care formulează cererea de înscriere. În speţă această cerere este formulată de către SC A R SRL, aşa cum reiese din înscrisurile depuse la ORCTB.

Cât priveşte cererea de intervenţie cu care a fost investit, Tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată şi a respins-o pentru următoarele argumente:

În speţă intervenienta se opune la înregistrarea menţiunii în registrul comerţului şi deci la efectuarea publicităţii unei hotărâri AGA cu motivarea că acestea au fost adoptate cu nerespectarea dispoziţiilor legale şi a actului constitutiv de către asociatul majoritar care deţine 70% din părţile sociale ale societăţii (conform argumentelor expuse anterior). Însă o hotărâre AGA este obligatorie, inclusiv pentru asociatul care a votat împotrivă, având în vedere că Legea nr.31/1990 în art.132 alin.2 dă dreptul oricărei persoane interesate (inclusiv asociatului minoritar în cazul nostru) să atace în justiţie cu acţiune în anulare hotărârea AGA adoptată cu încălcarea dispoziţiilor legale sau actul constitutiv în termen de 15 zile de la publicarea hotărârii AGA în Monitorul Oficial. În consecinţă, scopul efectuării publicităţii este tocmai acela de a da posibilitatea oricărei persoane interesate să conteste în justiţie o hotărâre presupus nelegală. Conform art.133 din lege, asociatul are dreptul, ca pe lângă promovarea acţiunii în anulare, să formuleze şi cerere de suspendare a executării respectivei hotărâri AGA, context în care poate invoca toate motivele de nelegalitate din cuprinsul cererii de intervenţie cu care a sesizat instanţa în dosarul de faţă.

Ca atare, tribunalul a reţinut că argumentele invocate de intervenientă în cuprinsul cererii de intervenţie nu pot fi analizate în cadrul acesteia, întrucât instanţei i se solicită să verifice legalitatea unor hotărâri AGA într-o procedură diferită de cea prevăzută de art.132 din Legea nr.31/1990 şi care excede controlului judecătoresc pe care îl poate efectua judecătorul în prezenta cauză. Cu alte cuvinte, în prezenta cauză instanţa nu poate analiza decât dacă sunt îndeplinite condiţiile formale prevăzute de legiuitor pentru înscrierea menţiunii. Nu are posibilitatea să analizeze dacă hotărârea AGA a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, dacă aceasta este anulabilă sau nu întrucât aceste aspecte nu pot fi avute în vedere de judecător decât în cadrul acţiunii în anulare a hotărârii AGA. De asemenea, motivele care privesc mandatarea persoanelor care să depună cererea de menţiuni ţin tot de verificarea legalităţii hotărârii AGA, instanţei solicitându-i-se să verifice dacă în convocator sau pe ordinea de zi a fost inclusă şi această propunere. Tribunalul a constatat că cererea de înscriere a menţiunilor la ORCTB de către SC A R SRL a fost în mod legal formulată de persoana împuternicită în cadrul şedinţei AGA, modalitatea în care s-a adoptat această hotărâre AGA neputând fi supusă controlului în speţa de faţă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal, motivat V LLC care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în motivele de recurs că în mod greşit s-a reţinut de instanţa de fond că cererea de intervenţie formulată în temeiul dispoziţiilor articolului 71 din OG nr.116/2009 nu poate avea ca obiect verificarea legalităţii cererii de înscriere menţiuni şi a documentelor însoţitoare atât sub aspect de fond şi decât strict sub aspect formal având în vedere în primul rând faptul că OUG nr. 116/2009 nu limitează în nici un mod cererea de intervenţie, iar în al doilea rând faptul că persoana desemnată, învestită să soluţioneze cererea de înregistrare în Registrul Comerţului a oricărei modificări a actului constitutiv, este obligată să exercite un control de legalitate a cererii şi actelor însoţitoare, atât sub aspect formal, cât şi de fond.

Se menţionează că s-a solicitat admiterea cererii de intervenţie, motivat în esenţă de două argumente principale, respectiv că modul de adoptare a Hotărârii AGA a condus la încălcarea evidentă a unor dispoziţii imperative ale actului constitutiv, şi că legiuitorul nu a limitat obiectul cererilor de intervenţie, instanţa putând fi sesizată cu orice fel de aspect de nelegalitate, atât sub aspect formal cât şi de fond.

S-a mai invocat de către recurenta V LLC că aceasta este asociat minoritar al SC A R SRL, având o participaţie de 30 % din capitalul social, restul de 70% fiind deţinut de SC A H SA. În calitatea sa de asociat minoritar, prin cererea promovată, recurenta precizează că intenţionează să-şi protejeze drepturile aferente calităţii de asociat, care au fost grav prejudiciate prin actele juridice, cu privire la care SC A H SA a solicitat înscrierea în Registrul Comerţului .

În cauză s-a formulat întâmpinare de către cele două intimate.

Examinând recursul declarat de V LLC în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, cu dispoziţiile articolului 3041 Cod procedură civilă, ale OUG nr.116/2009, ale articolelor 49 şi 50 Cod procedură civilă şi celelalte prevederi legale incidente în speţă, Curtea apreciază că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente: la data de 17.09.2010, Tribunalul Bucureşti-Secţia a VI-a Comercială, a fost sesizat conform articolului 71 alin.1 din OUG nr.116/2009 cu cererea de intervenţie înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr. 498562/16.09.2010, depusă la cererea de înregistrare a menţiunilor privind modificarea actului constitutiv nr.496257/14.09.2010.

Prin cererea de înregistrare formulată de către SC A R SRL s-a solicitat modificarea actului constitutiv al societăţii în baza hotărârii AGOA nr.1 şi 2 din 06.09.2010, iar prin cererea de intervenţie, V LLC a solicitat respingerea cererii de înregistrare a menţiunii în Registrul Comerţului.

Intervenienta a solicitat instanţei să constate nelegalitatea hotărârii AGA din 06.09.2010 a SC A R SRL, aceasta fiind adoptată cu nerespectarea dispoziţiilor articolului 192 din Legea nr. 31/1990, coroborat cu dispoziţiile actului constitutiv al societăţii.

Curtea reţine că cererea de înscriere menţiuni are nun caracter necontencios, fiindu-i aplicabile dispoziţiile articolelor 331-335 Cod procedură civilă, prin care instanţa verifică îndeplinirea condiţiilor formale de legalitate actelor faptelor supuse înregistrării.

Operaţiunile de înregistrare în Registrul Comerţului sunt făcute în scopul asigurării opozabilităţii, iar între condiţiile de legalitate a căror verificare intră în competenţa judecătorului învestit cu o cerere de menţiuni nu se încadrează şi cele care vizează legalitatea hotărârii AGA, a cărei înregistrare se solicită prin cererea de menţiuni.

Astfel, instanţa de fond a reţinut corect că argumentele invocate de intervenientă în cererea de intervenţie nu pot fi analizate în cadrul acesteia, motivat de faptul că s-a solicitat a se verifica de către instanţă legalitatea unor hotărâri AGA, într-o procedură diferită de cea prevăzută de articolul 132 din Legea nr.31/1990 şi care excede controlului judecătoresc pe care îl poate face instanţa, în speţă neputându-se analiza decât dacă sunt îndeplinite condiţiile formale prevăzute de lege pentru înscrierea menţiunii.

În cadrul acestei proceduri nu se poate analiza dacă hotărârea AGA s-a luat sau nu cu respectarea dispoziţiilor legale, dacă este anulabilă sau nu, aspectele putând fi invocate pe calea acţiunii în anulare a hotărârii AGA, potrivit articolului 132 din Legea nr.31/1990.

A da o altă interpretare, ar conduce la eludarea procedurii de drept comun, în sensul celor menţionate anterior.

În ce priveşte criticile aduse de recurentă că prin decizia articolului 71 din OUG nr.116/2009, legiuitorul nu a limitat în nici un mod obiectul cererilor de intervenţie, Curtea reţine că acesta se circumscrie cauzei în care intervine, sub toate aspectele, neputându-se judeca cererea principală, care în speţă are ca obiect “înscriere menţiuni”, după anumite dispoziţii legale şi reguli procedurale, iar cererea de intervenţie după altele, respectiv într-o altă procedură.

Formularea unei cereri de intervenţie nu schimbă limitele controlului de legalitate exercitat de instanţă, limitat la un control de regularitate sub aspectul îndeplinirii condiţiilor legale şi formale impuse la înregistrare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor articolului 312 alin. 1 Cod procedură civilă , Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de V LLC.

2