Înregistrările în se fac pe baza unei rezoluţii a directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau a persoanei ori persoanelor desemnate sau, după caz, a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel. Pentru a pronunţa o asemenea rezoluţie procedura este, în principal, una necontencioasă, directorul oficiului teritorial al registrului comerţului sau persoana desemnată fiind ţinuţi să verifice dacă, din punct de vedere formal, actele care se solicită a fi înregistrate în registrul comerţului corespund sau nu normelor legale.
Deşi înregistrarea menţiunilor în registrul comerţului este supusă controlului de legalitate, cu excepţia celor dispuse prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, oficiul teritorial al registrului comerţului, prin directorul său ori persoana desemnată, nu face decât să constate dacă actele sau faptele de comerţ prevăzute de lege, precum şi modificările referitoare la acestea şi ale menţiunilor înregistrate, în scopul asigurării opozabilităţii acestora şi efectuării formalităţilor de publicitate, respectă cerinţele legale de formă.
A admite contrariul, în sensul de a extinde competenţa directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau a persoanei sau persoanelor desemnate în sensul verificării valabilităţii actului ce se cere a fi înregistrat, ar însemna ca acest funcţionar să facă o adevărată cercetare judecătorească şi să tranşeze fondul raporturilor juridice născute din actul sau faptul a cărui înregistrare se cere, ocolind astfel procedurile speciale în materie şi răpind persoanelor interesate posibilitatea de a-şi face apărările şi a dezbate în mod efectiv şi contradictoriu cauza.
Secţia comercială, Decizia nr. 1270 din 7 iunie 2011
Prin sentința civilă nr. 462/CC din 16 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 7192/30/2010 Tribunalul Timiș a respins cererea privind înscrierea în registrul comerțului a înființării popririi asupra acțiunilor deținute de debitoarea Asociația Salariaților SC E. SA Timișoara la SC E. SA Timișoara, admițând, totodată, cererea de intervenție formulată de intervenientul P.A. în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc C.C. din Timișoara și creditoarea SC M. SRL Lugoj.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarea SC M. SRL Lugoj și intervenientul P.A, creditoarea solicitând modificarea ei în tot, în sensul respingerii cererii de intervenție, susținând că în mod greșit prima instanță a admis cererea intervenientului, care solicita respingerea cererii de înregistrare a mențiunii privind poprirea, în considerarea faptului că se prevalează de calitatea de acționar al SC E. SA și de cea de membru al Asociației Salariaților SC E. SA Timișoara, apreciind că poprirea acțiunilor este inadmisibilă în raport de dispozițiile Legii nr. 31/1990. Vânzarea/cumpărarea unor astfel de titluri nu se poate face decât în primă fază, prin efectuarea unor operațiuni pe piața de capital și, ulterior, înscrierea mențiunii în registrul comerțului, această de acte și fapte juridice nefiind necesară la societățile pe acțiuni de tip închis. Mai mult, potrivit art. 65 alin. (1) din lege, în lipsă de stipulație contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerțului. De asemenea, art. 66 alin. (1) statuează că pe durata societății, creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-ar cuveni prin lichidare, alin. (2) prevăzând că creditorii arătați la alin. (1) pot, totuși, popri în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor.
Și intervenientul P.A. a formulat recurs, dar numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată, întrucât acestea nu i-au fost acordate de tribunal, deși demersul său judiciar a fost admis, din eroare prima instanță reținând că acestea nu ar fi fost dovedite, cu toate că la dosar se regăsește chitanța care atestă plata onorariului avocațial.
Prin decizia civilă nr. 1270 din 7 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. 1225/59/2009 C.A. Timișoara a admis recursul declarat de creditoarea SC M. SRL Lugoj împotriva sentinței civile nr. 462/CC din 16 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 7192/30/2010 în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc C.C. din Timișoara și Asociația Salariaților SC E. SA Timișoara, precum și intervenientul intimat P.A., modificând în tot hotărârea atacată, în sensul admiterii cererii de înscriere de mențiuni, dispunând înscrierea în registrul comerțului a mențiunii privitoare la poprirea a 1.572.259 acțiuni deținute de intimata debitoare Asociația Salariaților SC E. SA Timișoara la SC E. SA Timișoara, respingând, totodată, cererea de intervenție formulată de intimatul P.A. De asemenea, Curtea a respins recursul declarat de intervenientul P.A. împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.
Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că motivul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 din C.proc.civ. este întemeiat, hotărârea pronunțată de prima instanță, deși nu este lipsită de temei legal, a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului, prin derogare de la prevederile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competența de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului și, după caz, a altor cereri aflate în competența de soluționare a judecătorului delegat aparține, până la reglementarea activității de înregistrare în registrul comerțului efectuată de registratori comerciali, directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei ori persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Aceeași ordonanță, în art. 6, statuează că, în soluționarea cererilor potrivit art. 1 și 2, directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate autorizează, prin rezoluție, constituirea societăților comerciale, efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerțului, a publicității, precum și înregistrarea în registrul comerțului a declarațiilor-tip pe propria răspundere și a datelor cuprinse în acestea, după caz, conform prevederilor legale în vigoare, rezoluțiile pronunțate fiind executorii de drept.
în acest context, atribuția esențială a directorilor oficiilor teritoriale ale registrului comerțului sau a persoanelor împuternicite este aceea de a verifica legalitatea actelor sau faptelor care, potrivit legii, se înregistrează în registrul comerțului, astfel cum se prevedea, anterior apariției O.U.G. nr. 116/2009, în sarcina judecătorilor delegați din partea tribunalelor, de art. 5-8 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările ulterioare, și de art. 37 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare. Această activitate este compatibilă cu procedura jurisdicțională grațioasă, reglementată, ca atare, de noul act normativ antemenționat și care se completează cu normele de drept comun cuprinse în C.proc.civ., în special Cartea III – „Dispoziții generale privitoare la procedurile necontencioase”, relevant în acest sens fiind art. 338 din cod, potrivit căruia procedura prevăzută în articolele de mai sus se întregește cu dispozițiile de procedură contencioasă, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii. Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispozițiilor speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărții de față.
Dată fiind importanța înscrierilor în registrul comerțului, cererea și actele depuse de solicitanți trebuie să urmeze o procedură prealabilă, în cadrul căreia funcționarii oficiilor teritoriale ale registrului comerțului trebuie să le verifice și să constate dacă acestea îndeplinesc sau nu condițiile legale, după care directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoana ori persoanele desemnate de către directorul general al Oficiului Național al Registrului Comerțului urmează să dispună sau nu, prin rezoluție, înregistrarea mențiunilor respective.
în acest sens, art. 7 din O.U.G. nr. 116/2009 prevede că soluționarea cererilor de înregistrare prevăzute la art. 1 și 2 se realizează pe bază de înscrisuri. La solicitarea expresă a părții sau a reprezentantului acesteia, se organizează audiență publică pentru susținerea și soluționarea cererii. Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoana sau persoanele desemnată/desemnate consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, poate/pot să dispună efectuarea unei expertize, în contul părților, precum și prezentarea oricăror alte dovezi, părțile putând fi invitate să se prezinte la oficiul registrului comerțului. Orice înscrisuri noi în susținerea cererilor de înregistrare se depun la oficiul registrului comerțului de pe lângă tribunal, prin registratura generală, cu cel puțin o zi înainte de data soluționării. Ori de câte ori este necesară modificarea înscrisurilor depuse în susținerea cererii de înregistrare, solicitantul depune la oficiul registrului comerțului înscrisurile modificate, cele depuse inițial urmând a fi anulate de directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau de persoana ori persoanele desemnată/desemnate. în condițiile în care cererile de înregistrare și documentele depuse în susținerea acestora nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, se acordă, prin rezoluție, un termen de amânare de cel mult 15 zile, care poate fi prelungit o singură dată, cu maximum 15 zile, la cererea motivată a solicitantului. Termenul de 15 zile se calculează fără a se lua în considerare ziua când a început și ziua în care s-a împlinit termenul. Comunicarea rezoluțiilor de amânare se realizează prin afișare la sediul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și pe site-ul Oficiului Național al Registrului Comerțului. Dacă în termenul prevăzut la alin. (3) solicitantul nu își îndeplinește obligațiile dispuse prin rezoluția de amânare a directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau a persoanei sau persoanelor desemnate, cererile de înregistrare urmează a fi respinse.
Așadar, în prezent, înregistrările în registrul comerțului se fac pe baza unei rezoluții a directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau a persoanei ori persoanelor desemnate sau, după caz, a unei hotărâri judecătorești irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel. Pentru a pronunța o asemenea rezoluție procedura este, cum s-a arătat deja, în principal una necontencioasă, directorul oficiului teritorial al registrului comerțului sau persoana desemnată fiind ținuți să verifice dacă, din punct de vedere formal, actele care se solicită a fi înregistrate în registrul comerțului corespund sau nu normelor legale.
în cazul înregistrării mențiunilor, art. 183 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2594/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, emise în aplicarea art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările ulterioare, statuează că în registrul comerțului se înregistrează orice acte sau fapte de comerț prevăzute de lege, precum și modificările referitoare la acestea și ale mențiunilor înregistrate, în scopul asigurării opozabilității acestora și efectuării formalităților de publicitate, conform legii. Modul de efectuare și de evidențiere a acestor înregistrări este distinct de acela în care se înregistrează și se evidențiază modificările actului constitutiv. Pentru înregistrarea actelor și faptelor prevăzute la alin. (1), solicitantul completează formularul-tip „Cerere de depunere și menționare acte”, la care atașează înscrisurile doveditoare ale actelor și faptelor de menționat, precum și dovada achitării taxelor legale și a timbrelor de valoare corespunzătoare, în original.
Din cele de mai sus rezultă că, deși înregistrarea mențiunilor în registrul comerțului este supusă controlului de legalitate, cu excepția celor dispuse prin hotărâri judecătorești irevocabile, oficiul teritorial al registrului comerțului, prin directorul său ori persoana desemnată, nu face decât să constate dacă actele sau faptele de comerț prevăzute de lege, precum și modificările referitoare la acestea și ale mențiunilor înregistrate, în scopul asigurării opozabilității acestora și efectuării formalităților de publicitate, respectă cerințele legale de formă. A admite contrariul, în sensul de a extinde competența directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau a persoanei sau persoanelor desemnate în sensul verificării valabilității actului ce se cere a fi înregistrat (în speță, al adresei de înființare a popririi asupra unor acțiuni, ceea ce nu este posibil în acest cadrul procesual, cum corect a reținut și prima instanță), ar însemna ca acest funcționar să facă o adevărată cercetare judecătorească și să tranșeze fondul raporturilor juridice născute din actul sau faptul a cărui înregistrare se cere, ocolind astfel procedurile speciale în materie și răpind persoanelor interesate posibilitatea de a-și face apărările și a dezbate în mod efectiv și contradictoriu cauza, lucru care nu poate fi acceptat.
Solicitarea intimatului Biroul Executorului Judecătoresc C.C. din Timișoara privea înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor referitoare la poprirea a 1.572.259 acțiuni deținute de intimata debitoare Asociația Salariaților SC E. SA Timișoara la SC E. SA Timișoara, la cerere fiind atașate atât adresa de înființare a popririi nr. 2301/08.07.2010 (știut fiind faptul că, potrivit art. 454 din C.proc.civ., poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată) și procesul-verbal nr. 2299/08.07.2010 de stabilire a cheltuielilor de executare, cât și titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 513 din 7 decembrie 2009 pronunțată de C.A. București în dosarul nr. 14667/3/2009, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1530 din 4 mai 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, și înștiințarea de poprire nr. 2349/12.07.2010 adresată debitoarei Asociația Salariaților SC E. SA Timișoara.
Ca atare, toate cerințele legale de formă pentru a se dispune înregistrarea actului în registrul comerțului erau îndeplinite, astfel că sentința atacată este, contrar afirmațiilor intervenientului P.A., nelegală. Aceasta, cu atât mai mult cu cât prima instanță a reținut în mod greșit incidența alin. (3) al art. 134 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2594/2008, care statuează că transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor, cu excepția acțiunilor aparținând comanditaților din societățile în comandită pe acțiuni, nu se înregistrează în registrul comerțului. Dacă, totuși, se solicită înscrierea unor astfel de mențiuni, acestea se fac în baza extrasului din registrul acționarilor, certificat de administratorul societății, care va certifica efectuarea transmiterii în acest registru. înregistrarea se va solicita prin completarea formularului-tip „Cerere de depunere și menționare acte”, la care se adaugă și dovada privind plata taxelor legale și timbrul judiciar, în original. Se poate observa, deci, cu ușurință că textul citat nu are incidență în cauză, întrucât în speță nu a operat nicio transmitere a dreptului de proprietate asupra celor 1.572.259 de acțiuni deținute de intimata debitoare Asociația Salariaților SC E. SA Timișoara la SC E. SA Timișoara, pentru ca înscrierea respectivei mențiuni în registrul comerțului să fie condiționată de prezentarea unui extras din registrul acționarilor, certificat de administratorul societății, privind efectuarea transmiterii în acest registru, cum eronat a considerat judecătorul fondului.
Pe de altă parte, apărările intimatului P.A. referitoare la nerespectarea dispozițiilor alin. (4) al art. 7 din O.U.G. nr. 116/2009, în sensul că cererea de înregistrare corect a fost respinsă întrucât petentul, deși i s-a acordat un termen de 15 zile pentru depunerea înscrisului solicitat, nu s-a conformat, o nouă amânare nemaifiind posibilă, nu sunt întemeiate, chiar dacă textul de lege este în sensul arătat de intervenient, dat fiind faptul că în cauză Directorul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș a dispus amânarea soluționării cererii la datele de 3 august 2010, 19 august 2010, respectiv la 6 septembrie 2010, când, urmare a depunerii unei cereri de intervenție, prin rezoluția nr. 15418/06.09.2010 dosarul a fost trimis instanței competente, legiuitorul neprevăzând nicio sancțiune pentru aceasta. De asemenea, nici apărările în sensul că până la reglementarea situației privind acțiunile deținute de el, achitate integral și cu privire la care există obligația transferului, pentru care deja a inițiat un proces pe rolul Judecătoriei Timișoara, ce formează obiectul dosarului nr. 25962/325/2010, orice împotriva bunurilor Asociației Salariaților SC E. SA Timișoara reprezentând, în realitate, o executare a bunurilor sale personale, deci, nelegală, nu pot fi primite, aceste critici urmând să fie analizate exclusiv pe calea contestației la executare, pe care, de altfel, intervenientul a și urmat-o, încă din 1 septembrie 2010.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroului Executorului Judecătoresc C.C. în mod judicios a fost respinsă de tribunal câtă vreme cererea de înscriere mențiuni a fost formulată de respectivul intimat, prin aceasta nefiind nesocotite nici statuările Curții Constituționale din cuprinsul deciziei nr. 162 din 22 aprilie 2003, referitoare la art. 399 din Codul de procedura civilă, hotărâre prin care s-a reținut că în cadrul executării silite, ca și în cazul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii, astfel că acesta nu are calitatea de parte în proces, nefiind necesar să fie citat ca atare. Or, în speța de față, pe lângă faptul că nu este vorba de o contestație la executare, ci de o cerere de înscriere mențiuni în registrul comerțului, titularul acestei petiții este chiar intimatul Biroului Executorului Judecătoresc C.C., împrejurare în care legitimarea sa procesuală nu poate fi pusă la îndoială. De altfel, și instanța de constituțional a arătat că problema unei asemenea calități (aceea de parte – sbl. ns.) a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza din art. 399 alin. (1) ultima teză din C.proc.civ., atunci când se face contestație la executare pentru motivul că organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege, situație similară cu cea de față, în care titularul cererii de înregistrare este intimatul.
Față de cele mai sus arătate, care impun admiterea recursului creditoarei, concomitent cu respingerea cererii de intervenție formulată de dl. P.A., Curtea constată că recursul intervenientului, referitor la cheltuielile de judecată neacordate de tribunal, nu mai poate fi primit, fiind neîntemeiat, această persoană fiind „partea căzută în pretențiuni”, la care se referă alin. (1) al art. 274 C.proc.civ.
(Judecător Nasz Csaba Bela)
