– Legea nr. 85/2006: art. 2, art. 66, art. 132 alin. 1 şi 2
Plata integrală a sumelor cuprinse în tabelul definitiv consolidat al creanţelor întocmit de lichidatorul judiciar şi aprobat de judecătorul sindic permite închiderea procedurii, conform art. 132 din Legea nr. 85/2006. Invocarea unor sume de bani pretinse ca fiind creanţe accesorii creanţei din tabel nu poate fi avută în vedere ca şi impediment la închiderea procedurii, deoarece aceste sume nu sunt cuprinse în tabelul creanţelor şi nu au fost supuse verificării şi aprobării judecătorului sindic, conform art. 66 alin. 1 din Legea nr. 86/2006.
(Decizia nr. 577 din 06.04.2009, Secţia a V-a comercială)
Prin sentinţa comercială nr. 4681/03.11.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIl-a comercială, s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei declanşată împotriva debitoarei SC N.C.I. SRL prin administrator judiciar SC S. SPRL, în contradictoriu cu creditoarea SC U.Ţ. Bank SA, SC O.T.P. Bank SA, SC T.G.S.N.I. SRL prin administrator SC G.G.E SPRL, D.V.B.L.S. 2, A.F.P. Sector 2 Bucureşti, I.T.M. Bucureşti, S.R.P.A.C. şi E.O. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că debitoarea a achitat integral creanţele înscrise în tabelul creditorilor, iar dintre acestea, S.R.P.A.C.,
D.V.B.L.S. 2, SC T.G.S.N.I. SRL, SC E.O. SRL, SC O.T.P. Bank SA, au formulat cereri de renunţare la judecată, dreptul lor de creanţă fiind valorificat.
în ceea ce priveşte pe creditoarea SC U.C.Ţ. Bank SA, judecătorul sindic a reţinut că şi creanţa acesteia a fost achitată integral, respectiv suma de 510.098, 02 lei cu care aceasta a fost înregistrată în tabelul de creanţe, plata fiind efectuată prin Ordinul de plată nr. 52/23.10.2008.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea SC U.Ţ. Bank SA, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a V-a comercială.
în motivarea recursului creditoarea a arătat că hotărârea recurată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii. Astfel, s-a susţinut, judecătorul sindic a reţinut că în cauză s-a întocmit tabelul definitiv al obligaţiilor debitoarei şi subsecvent, că au fost achitate creanţele cuprinse în acest tabel. închiderea procedurii, susţine recurenta, este neiegală, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 132 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. în mod greşit, se susţine, s-a apreciat de către judecătorul sindic că cererea administratorului judiciar se încadrează în prevederile art. 132 din Legea nr. 85/2006, deoarece în speţă nu s-a întocmit un plan de reorganizare, astfel încât interpretarea extensivă a acestor dispoziţii legale este nelegală.
Plata făcută cu OP nr. 52/23.10.2008 (510.098, 02 lei) a stins numai o parte din debitul restant cu care debitoarea figurează în evidenţele recurentei, precum şi o parte din accesoriile acestui debit, pe care consideră recurenta, este îndreptăţită a le calcula, în temeiul art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Creanţa recurentei era în valoare de 510.098, 02 RON, dar la aceasta se adaugă accesoriile în valoare de 258.514,98 lei, din care 257.664,48 lei credit restant şi 429 lei dobânzi restante.
Recurenta invocă dispoziţiile art. 41 alin. 2 din arătând că aceasta era îndreptăţită să calculeze accesoriile acestui debit, cu condiţia ca preţul bunului să fie corespunzător mai mare decât valoarea iniţial evaluată.
Este contrar dispoziţiilor art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 ca un debitor care în mod evident dispune de resursele necesare pentru a-şi plăti creditorii, să fie ţinut a achita creanţa sa doar parţial. Scopul Legii nr. 85/2006 este acela de a acoperi pasivul debitorului aflat în , iar nu de a da posibilitatea unei să eludeze prevederile unui contract de garanţie imobiliară, cu consecinţa prejudicierii creditorului garantat.
Analizând sentinţa recurată, prin prisma criticilor invocate în motivele de recurs, a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, a probelor administrate dat şi sub toate aspectele de nelegalitate, conform art. 3041 C. pr. civ,, Curtea a apreciat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Aşa cum corect a reţinut şi judecătorul-sindic, creanţa recurentei-creditoare a fost achitată în întregime cu ordinul de plată nr. 52/23.10.2008 menţionat în extrasul de cont eliberat de B.C.R. depus la dosarul Tribunalului Astfel, creanţa acestei creditoare astfel cum a fost aceasta stabilită în cadrul procedurii insolvenţei prin tabelul definitiv al creanţelor a fost în cuantum de 510.000 lei cuantum modificat la 19.09.2008 la
510.098 lei
Aceeaşi creanţă, având acelaşi cuantum a fost reţinută în mod irevocabil şi de către Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, în dosarul nr. 6886.4868/2005, prin decizia comercială nr. 521R/5.05.2008.
Cu alte cuvinte, reţine Curtea, după soluţionarea irevocabilă a contestaţiilor formulate cu privire la creanţa acestei creditoare, s-a stabilit că aceasta este în cuantum de 510.098 lei.
Prin urmare, plata integrală a acestei sume de bani, a tuturor celorlalte creanţe aferente procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, a permis în mod justificat închiderea procedurii, conform art. 132 din Lege.
Referitor la susţinerea recurentei în sensul că numai atunci când s-a confirmat un plan de reorganizare, al debitoarei, plata integrală a obligaţiilor acesteia conduce la aplicarea art. 132 din Legea nr. 85/2006, Curtea o consideră neîntemeiată deoarece dispoziţiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 prevăd posibilitatea închiderii procedurii.
Chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut expres posibilitatea închiderii procedurii de insolvenţă [termenii utilizaţi de art. 132 din lege fiind „procedură de reorganizare” (alin. 1) şi „procedură de faliment” (alin. 2) însuşi scopul procedurii insolvenţei prevăzut de art. 2 din lege, respectiv „acoperirea pasivului debitorului în insolvenţă” permite pronunţarea acestei soluţii, odată ce acesta a fost acoperit, deoarece nu se mai justifică parcurgerea în continuare a procedurii.
De aceea, Curtea a apreciat că în condiţiile art. 132 alin. 1 şi 2 raportate la art. 2 din Legea nr. 85/2006, în situaţia valorificării prin plata integrală a creanţelor, recunoscute şi aprobate ca atare de judecătorul sindic, conform tabelului definitiv modificat, singura soluţie eficientă şi echitabilă este închiderea procedurii insolvenţei.
Mai mult, scopul procedurii nu este distrugerea unui comerciant în sensul art. 2 din lege, respectiv încetarea personalităţii juridice a debitorului, ci dimpotrivă valorificarea creanţelor, pe cât posibil, în aşa fel încât să se realizeze şi salvgardarea acestuia. Cum ceilalţi creditori au renunţat la judecată, iar creanţa creditoarei recurente a fost achitată, nu există o altă soluţie conformă scopului, spiritului Legii nr. 85/2006 decât aceasta.
Pe de altă parte, diferenţa de creanţă pretinsă de creditoarea-recurentă ca fiind în cuantum de 258.514,98 lei, nu poate fi avută în vedere de către instanţa de recurs deoarece aceasta nu este cuprinsă în tabelul definitiv modificat, ceea ce înseamnă că nu a fost supusă verificării şi aprobării judecătorului sindic, conform art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea a respins recursul ca nefondat reţinând că sentinţa recurată este legală şi temeinică.
