– Legea nr. 85/2006: art. 36
Clauza contractuală prev. la art. 3.4 din contractul părţilor potriint căreia „echipamentul rămâne în proprietatea vânzătorului până la plata integrală a tuturor sumelor datorate”, nu este suficientă prin ea însăşi să conducă la ridicarea suspendării prev. de art. 36, întrucât art. 39 din acelaşi act normativ condiţionează admisibilitatea unui astfel de cereri de existenţa uneia sau mai multor cerinţe, circumscrise mai multor situaţii.
(Secţia comercială şi de administrativ, sentinţa nr. 1368/2009,
nepublicată)
Prin sentinţa comercială nr. 451/5 iunie 2009, pronunţată de judecătorul sindic, a fost deschisă procedura insolvenţei la cererea debitorului SC S.G. SRL Sângeorz Băi, iar la data de 15 decembrie 2009, prin sentinţa comercială nr. 1315/2009, a fost confirmat planul de reorganizare propus de debitor, aprobat în condiţiile legii de judecătorul-sindic şi votat de adunarea generală, dispunându-se continuarea activităţii debitorului pe o perioadă de 3 (trei) ani.
La data de 03.08.2009, creditorul SC B. SRL Italia a depus la dosar o cerere, întemeiată pe disp. art. 39 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei prin care a solicitat ridicarea suspendării prev. de art. 36 din acelaşi act normativ, asupra unui cuptor TUBIX 432 care se află încă în proprietatea sa conform art. 3.4 din Contractul de vânzare-cumpărare nr. E 004/07.04.2008.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale în materie, s-au reţinut următoarele:
Anterior intrării în procedura insolvenţei, debitoarea SC S.G. SRL Sângeorz Băi, a achiziţionat de la creditorul SC B. SRL un cuptor de panificaţie TUBIX 432 pentru preţul total de 30.500 euro, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. E 004/07 aprilie 2008, din care a mai rămas neachitată o diferenţă de preţ de 9.947,40 euro.
Potrivit disp. art. 36 din privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau măsurile de silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia căilor de atac declanşate de debitor”.
Clauza contractuală prev. la art. 3.4 din contractul părţilor potrivit căreia „echipamentul rămâne în proprietatea vânzătorului până la plata integrală a tuturor sumelor datorate”, nu este suficientă prin ea însăşi să conducă la ridicarea suspendării prev. de art. 36, întrucât art. 39 din acelaşi act normativ condiţionează admisibilitatea unui astfel de cereri de existenţa uneia sau mai multor cerinţe, circumscrise mai multor situaţii.
Astfel, potrivit art. 39 alin. 1 din lege, (1) „creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art. 36 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 116-118 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute la art. 121 alin. 1 pct. 1, a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie, în una dintre următoarele situaţii:
A. atunci când valoarea obiectului garanţiei, determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare, este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi a părţilor de creanţe garantate cu acel obiect:
aj obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita pianului de reorganizare propus;
b) obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu funcţional, iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată, valoarea bunurilor rămase nu se diminuează;
B. atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei, din cauza:
a) diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă;
b) diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior, ca urmare a acumulării dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior;
c) lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării.
(2) In cazurile prevăzute la alin. 1 lit. B, judecătorul-sindic va putea respinge
cererea de ridicare a suspendării formulată de creditor, dacă administratorul judi-
ciar/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite să ofere protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului, precum:
a) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului pentru acoperirea diminuării valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior;
b) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului pentru satisfacerea dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel şi, respectiv, pentru reducerea capitalului creanţei sub cota de diminuare a valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior;
c) novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare, reale sau personale ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect.
(3) Reclamantul, într-o cerere de ridicare a suspendării, trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin. 1 lit. A. b), rămânând debitorului/administratorului sau altei părţi interesate sarcina producerii dovezii contrare şi, respectiv, a celorlalte elemente1 (subl. n., U.I.).
Creditorul SC B. SRL nu a precizat în cererea căreia din aceste situaţii se circumscrie cererea sa.
în primul rând, trebuie de reţinut că petenta creditoare a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanţă cu o creanţă chirografară de 41.829,81 lei, echivalentul diferenţei de preţ din contract de 9.947,40 lei, situaţie de fapt necontestată de către creditoare.
Art. 39 alin. 1 acordă beneficiul cererii de a ridica suspendarea prev. de art. 36, doar creditorului unei creanţe garantate cu ipotecă, gaj, sau altă garanţie mobiliară ori drept de retenţie de orice fel.
Dar, textul alin. 1 al art. 39, teza I, prin conjuncţia „şi”, prevede că ridicarea suspendării trebuie să fie solicitată împreună cu solicitarea de valorificare imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a disp. art. 116-118 (ce reglementează procedura lichidării), a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie, în una din situaţiile menţionate la lit. a) şi B ale alin. 1 al art. 39.
în cauză, însă, clauza de la art. 3.4 din contract nu instituie o garanţie reală mobiliară la care face referire legea, nu s-a solicitat şi nici nu se pune problema lichidării bunului ce a făcut obiectul contractului, în cadrul procedurii reorganizării, acel bun pentru care s-a achitat cea mai mare parte din preţ este indispensabil pentru realizarea planului de reorganizare (însăşi creditoarea a recunoscut acest lucru la un moment dat) şi, nu în ultimul rând, creanţa creditorului SC B. SRL este cuprinsă în programul eşalonat de plăţi aprobat de adunarea creditorilor, astfel că toate aceste considerente conduc la respingerea cererii petentei creditoare ca fiind neîntemeiată (judecător Ursu llie).
