Insolvenţă. Soluţionarea contestaţiei creditoarei prin analiza acesteia doar sub aspectul înscrierii creanţei în tabelul preliminar de creanţe, cu menţiunea „sub condiţie”, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, de către judecătorul sindic, de vr


În conformitate cu disp. art. 3 pct. 16 din Legea nr. 85/2006, rep., tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele născute înainte de deschiderea procedurii, creanţe scadente, sub condiţie sau în litigiu, în tabel impunându-se a fi menţionat şi rangul de preferinţă al fiecărei creanţe.

În condiţiile în care judecătorul sindic nu s-a pronunţat asupra rangului de preferinţă al creanţei, deşi a fost sesizat, în acest sens, prin contestaţie, instanţa de recurs nu poate analiza caracterul de creanţă garantată – susţinut de contestatoare -, după cum nu poate analiza nici solicitarea contestatoarei de înscriere a creanţei la rangul prevăzut de disp. art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, rep. O altfel de abordare ar însemna ca instanţa de recurs să se substituie, fără temei, atribuţiilor judecătorului sindic, lipsind-o pe creditoare de un grad de jurisdicţie.

Prin sentinţa comercială nr. 2157 din 11 noiembrie 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureş nr. 776/1371/2009 a respins contestaţia formulată de creditoarea D. G. F. P. Mureş împotriva tabelului preliminar de creanţe întocmit de lichidatorul judiciar B. I. D. pe seama debitoarei S.C. U. C. SRL Răstoliţa.

Judecătorul sindic, examinând contestaţia creditoarei a reţinut că prin decizia de impunere nr. 357 din 8 august 2006 întocmită pe baza Raportului de inspecţie fiscală nr. 1 din 7 august 2006 au fost stabilite în sarcina societăţii debitoare obligaţii fiscale suplimentare în cuantum de 499.961 lei şi că împotriva acestei decizii s-a formulat contestaţia a cărei soluţionare a fost suspendată până la soluţionarea irevocabilă a sesizării penale făcută împotriva administratorului debitoarei.

Judecătorul sindic a înlăturat susţinerea contestatoarei potrivit căreia diferenţa de creanţă de până la 88.583 lei nu ar fi contestată de debitoare, deoarece titlul executoriu emis se referă la suma de 543.423 lei, iar diferenţa de 341.160 lei reprezintă obligaţii de plată accesorie stabilită prin decizia nr. 10569 din 20 mai 2009 şi 16576 din 13 august 2009, or, societatea debitoare a contestat acest titlu executoriu prin contestaţia înregistrată la Judecătoria Reghin. Prin urmare, s-a apreciat că, întregul drept de creanţă al creditoarei este contestat, fiind justificată înscrierea creanţei creditoarei D. G. F. P. sub condiţie.

Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea D. G. F. P. Mureş care a solicitat să se înlăture caracterul de creanţă sub condiţie, deoarece referitor la creanţa de 499.961 lei, la data de 30 noiembrie 2009 a fost reluată procedura de soluţionare a contestaţiei fiind emisă decizia nr. 276 din 30 noiembrie 2009 a D. G. F. P. Mureş prin care s-a respins contestaţia debitoarei, iar din tabelul obligaţiilor solicitate, respectiv din suma de 884.583 lei suma cuprinsă în decizia de impune nr. 357/2006 este de499.961 lei, debitoarea nu a înţeles să solicite instanţei suspendarea executării actului administrativ în baza Legii nr. 554/2004 republicată şi această sumă este doar o parte din obligaţiile pe care debitoarea le înregistrează la bugetul general consolidat.

În ceea ce priveşte susţinerea judecătorului sindic potrivit căreia debitoarea a atacat titlul de creanţă la Judecătoria Reghin, recurenta a făcut precizarea că nu s-a promovat o acţiune în anularea actului administrativ pentru care competenţa ar fi aparţinut instanţei de administrativ. De asemenea, s-a subliniat că debitoarea avea posibilitatea să conteste şi deciziile de calcul accesorii pe cale administrativă şi să solicite suspendarea, iar contestaţia promovată la Judecătoria Reghin nu poate duce la concluzia că întreaga creanţă a fost contestată.

Recurenta a mai învederat că legea prezumă caracterul cert al sumelor stabilite de organul fiscal prin decizia de impunere atâta timp cât promovarea contestaţiei pe cale administrativă nu suspendă executarea deciziei de impunere.

Hotărârea judecătorului sindic a mai fost criticată şi sub aspectul neatribuirii de către lichidatorul judiciar a unui rang de prioritate, având în vedere faptul că suma de 543.423 lei reprezintă creanţa garantată în condiţiile în care art. 1 alin. 4 din HG nr. 802/1999 prevede că privilegiile, hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile, certificatele de depozit precum şi obligaţiile de plată a impozitelor şi taxelor pot fi înscrise în arhivă pe baza unui aviz de garanţie. Recurenta a făcut precizarea că a anexat cererii de admitere a creanţei şi avizul de garanţie iniţial nr. 7056 din 21 mai 2009 care atestă caracterul garantat al creanţei în sumă de 543.423 lei din totalul de 884.583 lei.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate de recurentă, ţinând cont şi de incidenţa prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, instanţa constată că recursul este fondat.

Prin cererea de admitere a creanţei, formulată de creditoarea D. G. F. P. Mureş (fila 47 dosar fond) s-a solicitat înscrierea sumei de 543.423 lei cu titlu de creanţă garantată şi 341.160 lei creanţă bugetară, anexându-se situaţia cuantumului defalcat al obligaţiilor fiscale şi titlurilor executorii, precum şi avizul de garanţie nr. 7056 din 21 mai 2009.

În tabelul preliminar de creanţe(fila 87 dosar fond) lichidatorul judiciar a înscris creanţa D. G. F. P. Mureş în cuantum total de 884.583 lei, potrivit art. 71 alin. 1 din republicată, ”sub condiţie”.

În contestaţia sa, creditoarea solicită înlăturarea caracterului de creanţă sub condiţie şi înscrierea sumei de 543.423 lei din totalul sumei solicitate la rangul de prioritate prevăzut de art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată şi a diferenţei de 341.160 lei la rangul de prioritate prevăzut de dispoziţiile art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006 republicată.

Judecătorul sindic, în esenţă a reţinut că întreaga creanţă a fost contestată de societatea debitoare şi că din moment ce întregul drept de creanţă este contestat, înscrierea creanţei sub condiţie este justificată.

Se observă că, s-a făcut o analiză a contestaţiei doar sub aspectul arătat în sensul justificării înscrierii creanţei sub condiţie, fără însă a se face şi o analiză a rangului de prioritate a creanţei, contestatoarea formulând practic două capete de cerere în contestaţie.

Modalitatea în care judecătorul sindic a analizat şi soluţionat contestaţia echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, deoarece, potrivit art. 3 pct. 16 din Legea nr. 85/2006 republicată, tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele născute înainte de deschiderea procedurii, creanţe scadente, sub condiţie sau în litigiu, acceptate în urma verificării iar în tabel vor fi menţionate atât suma solicitată, cât şi suma acceptată şi rangul de preferinţă. Chiar şi în condiţiile în care s-ar considera că este vorba despre o creanţă sub condiţie, trebuie indicat şi rangul de preferinţă, aspect omis de administratorul judiciar şi de asemenea, neanalizat de judecătorul sindic în pofida faptului că a fost sesizat prin contestaţie.

Dacă instanţa de recurs ar analiza contestaţia şi sub aspectul caracterului de creanţă garantată şi al solicitării înscrierii la rangul de prioritate prevăzut de dispoziţiile art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată, în condiţiile în care judecătorul sindic nu a făcut o asemenea analiză şi nu s-a pronunţat pe acest petit al contestaţiei, ar însemna să se substituie atribuţiilor judecătorului sindic, or, instanţa de recurs are competenţa să analizeze doar hotărârile judecătorului sindic luate cu privire la o cerere, contestaţie, sesizare făcută în cadrul procedurii insolvenţei.

În contextul celor arătate, devin incidente prevederile aret. 312 alin. 5 Cod procedură civilă , impun casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru a se asigura o judecată unitară, avându-se în vedere că în ceea ce priveşte soluţionarea primului petit al contestaţiei, se impune o reanalizare a temeiniciei înscrierii creanţei creditoarei D. G. F. P. Mureş „sub condiţie” în raport de prevederile art. 64 şi art. 66 din Legea nr. 85/2006 republicată, coroborate cu prevederile Legii nr. 54/2004 republicată, având în vedere că este vorba despre creanţă bugetară stabilită prin titlu executoriu.

Potrivit art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată creanţele bugetare nu sunt supuse procedurii de verificare, fiind vorba despre creanţe rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. Analiza corectă a acestui text legal presupune coroborarea cu prevederile care reglementează procedura de contestare şi care se regăsesc în Codul de procedură fiscală şi Legea contenciosului administrativ. Este relevant şi în cazul în speţă faptul că, potrivit art. 215 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicată, introducerea contestaţiei pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Prin urmare, doar înregistrarea unei contestaţii, fără să existe vreo dispoziţie de suspendare a executării titlului executoriu care face obiectul contestaţiei, nu afectează caracterul exigibil al creanţei fiscale.

În rejudecare se va verifica şi dacă există o dovadă a faptului că s-a dispus suspendarea executării, situaţie în care ar fi justificată înscrierea creanţei respective sub condiţie, dar şi atunci, fiind necesară înscrierea în tabelul preliminar atât a sumei acceptate, fie şi sub condiţie, cu titlu de „creanţe garantate” respectiv „creanţă bugetară”. Aceasta deoarece judecătorul sindic s-a rezumat doar la a constata că titlurile executorii au fost contestate.

Faţă de considerentele arătate, instanţa a admis recursul şi în baza prevederilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 8 din Legea nr. 85/2006 republicată a casat în întregime hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, prin judecător sindic.