Recurentul critică sentinţa instanţei de fond pentru greşita interpretare a art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 în sensul respingerii acţiunii de revocare a actelor emise de pârâtă, ca inadmisibilă.
Curtea, examinând actele dosarului a stabilit că inadmisibilitatea acţiunii, sub cuvânt că nu au fost respectate dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 este în contradicţie cu motivarea însăşi, care se referă la tardivitatea depunerii acesteia.
Inadmisibilitatea acţiunii, induce ideea lipsei dreptului subiectiv al recurentului-reclamant, de a promova o acţiune în justiţie, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Pe de altă parte, dacă ar fi primit această teză, ar fi încălcate implicit şi dispoziţiile art.3 Cod civil, dar şi art.21 din Constituţie şi art.6 ale C.E.D.O. privitoare la liberul acces la justiţiei şi dreptul la un proces echitabil soluţionat de o instanţă de judecată prevăzută de lege.
Aşa fiind, recursul a fost admis, casată sentinţa instanţei de fond, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea efectuării dovezilor cu respectarea art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
