C. civ., art. 977 şi urm., art. 1484
Părţile sunt legate prin contracte de antrepriză şi litigiul născut din executarea, respectiv nccxecutarea acestora în mod necorespunzător sau la termenele fixate de părţi urmează a fi soluţionat în temeiul clauzelor contractuale şi a dispoziţiilor relative la antrepriză, respectiv art. I470 şi urm. C. civ.
Tribunalul a reţinut că părţile au prevăzut în art. 4.1 din contractul nr. 095/1999 o clauză privind preţul total pentru execuţia şi terminarea lucrărilor de structură şi suprastructură din str. Cîârlei nr. 1 B., în sumă de 1.045.000 dolari SUA, şi că acesta este
un preţ ferm care nu poate fi considerat modificat, astfel cum susţine reclamanta invocând actul adiţional nr. 1 din 27 mai 1999 la contractul nr. 095/1999.
în acest sens. Tribunalul a reţinut, în primul rând, că art. 4.1 din contractul nr. 095/1999 nu a fost modificat prin actul adiţional nr. 1/1999. acesta din urmă referindu-se la o altă clauză, respectiv la cea formulată sub nr. 4.1.2.1, care nu stabileşte preţul întregului contract, ci preţul unei părţi a acestuia, respectiv cel care se referă la suprastructură.
Pc de altă parte, neputându-se deduce din modul în care este formulat actul adiţional nr. 1/1999 că ar fi intervenit o modificare expresă a preţului contractului prevăzut în art. 4.1. Tribunalul a reţinut că există cel puţin o contradicţie în privinţa intenţiei reale a părţilor şi a scopurilor eventual urmărite de acestea, astfel că, în conformitate cu art. 977 şi urm. C. civ., clauza modificatoare nu se poate interpreta în favoarea antreprenorului, rcspectiv a reclamantci-pârâte, ca trebuind să fie interpretată în favoarea beneficiarului, pentru că preţul pretins modificat priveşte o obligaţie ce ar reveni acestuia, astfel că urmează a se aplica regula de interpretare prevăzută de art. 983 C. civ., potrivit cu care. când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui care se obligă.
Tribunalul a reţinut că. potrivit art. 1484 C. civ., „întreprinzătorul sau arhitectul care s-a însărcinat a da gata un edificiu, după un plan statornicit şi dezbătut cu comitentul, nu poate cerc nici o sporire de plată, nici sub pretext de scumpire a muncii manuale ori a materialelor, nici sub pretext că s-a făcut la planul zis schimbări şi adăugiri, dacă aceste adăugiri şi schimbări nu au fost în scris aprobate şi preţul lor defipt cu comitentul”. Or. aşa cum vom arăta în continuare, preţul ferm de 1.045.000 dolari SUA prevăzut în clauza
4.1 din contract nu a fost modificat prin actul adiţional, preţul total prevăzut la punctul
4.1 din contract nefiind modificat.
Actul adiţional nr. I din 27 mai 1999 la contractul nr. 095/1999 anulează şi înlocuieşte subclauza 4.1.2.1, dar cu trimitere la clauza 4.1.2 din contractul iniţial, clauză care se referă la preţul privind suprastructura imobilului, iar nu la preţul convenit pentru întreaga construcţie, care nu a fost modificat. O majorare a preţului total, în conformitate cu art. 1484 C. civ., ca efect al unor eventuale adăugiri, ar fi trebuit, pentru a putea fi opusă beneficiarului, astfel cum se urmăreşte prin acţiunea reclamantei, să privească clauza 4.1. în care este prevăzut preţul total, iar nu subclauza 4.1.2.1, în care este prevăzut preţul pentru o parte a lucrării, respectiv pentru suprastructură.
în acelaşi timp însă, o atare modificare a preţului, ca rezultat al unor adăugiri la planul iniţial hotărât, trebuie să fie aprobată de cătrc beneficiar, iar preţul acestora stabilit cu antreprenorul. în acest sens este şi clauza cuprinsă la pct. 10.5.2 din contractul nr. 095/1999. care prevede că, în cazul unor variaţii în lucrările executate, părţile vor negocia şi vor hotărî o sumă corectă şi rezonabilă carc va fi adăugată sau scăzută din preţul contractului, după cum este cazul. în speţă însă, acest lucru nu s-a întâmplat, neexistând nicio dovadă în sensul că s-au efectuat adăugiri la edificiul aprobat de beneficiar, nici că preţul acestora ar fi fost stabilit de cătrc beneficiar şi executant înainte ca ele să fie executate, conform art. 1484 C. civ.. ori că părţile au negociat şi hotărât în conformitate cu clauza 10.5.2 din contract.
Tribunalul a reţinut însă că proiectul iniţial al imobilului cuprindea zece etaje, şi nu nouă. cum susţine reclamanta-pârâtă. dovada acestei împrejurări lăcându-se şi cu înscris emanând de la SC E. SA sub nr. 888 din 14 februarie 2000, în carc arăta că „până la această dată nu am primit detaliile de execuţie aferente etajului tehnic (etaj 10) al suprastructurii şi nici planurile diafragmei DMI şi DM2 de la acelaşi etaj. carc au înglobate în ele şi elementele metalice de montaj a structurii copertinei (et. 10. corp principal)”. Acest înscris conţinând o mărturisire opozabilă părţii de la carc provine. în conformitate cu art. 1204 C. civ., confirmă susţinerile pârâtei-reclamante în sensul că imobilul, pentru
construcţia căruia a fost închciat contractul nr. 095/1999. era prevăzut cu 10 etaje, şi nu cu nouă. aşa cum se susţine de către reclamanta-pârâtă. Aceleaşi concluzii sunt formulate şi în ultima expertiză tehnică efectuată de cătrc experţii D.P., P.C. şi I.M.A., care, răspunzând obiecţiunilor ce s-au formulat la expertiza lor, au arătat că proiectul pe baza căruia s-a autorizat construcţia cuprindea şi etajul tehnic şi că documentaţia tehnică după care a început execuţia lucrărilor cuprindea şi cel de al 10-lea etaj, numit etaj tehnic.
Faţă de considerentele expuse mai sus şi de mărturisirile reclamantei, potrivit cu care proiectul iniţial avea 10 etaje, ultimul dintre acestea fiind un etaj tehnic, având în vedere şi concluzia expertizei, potrivit căreia din cele 121 de zile de întârziere înregistrate de reclamantă la lucrarea contractată un număr de 15 zile sunt justificate prin temperatura scăzută carc a obligat la încetarea activităţii pc şantier. Tribunalul a constatat că pretenţiile părţilor sunt întemeiate în parte, atât în cererea principală, cât şi în cererea reconvcnţională, în următoarele limite: cu titlu de lucrări executate şi neachitate din contractul nr. 095/1999, reclamanta mai are de încasat suma de 19.321,58 dolari SUA reprezentând diferenţa între preţul total convenit pentru executarea lucrării (1.045.000 dolari SUA) şi suma plătită (1.025.678.42 dolari SUA). Suma este stabilită pe baza mărturiilor părţii reclamante formulate în acţiunea introductivă de instanţă şi a celor ce rezultă din contractul nr. 095/1999, clauza 4.1. pc care Tribunalul a constatat-o ca nefiind modificată prin actul adiţional nr. 1/1999, astfel că nu s-a primit susţinerea reclamantei-pârâte potrivit căreia valoarea lucrărilor executatc ar fi de 1.126.313,86 dolari SUA.
în ccea ce priveşte pretenţia derivând din contractul nr. 291/1999 în sumă de 7647,81 dolari SUA reprezentând diferenţa dintre suma de 86.864,88 dolari SUA indicată de reclamantă ca fiind valoarea lucrărilor executate şi suma de 79.217,07 dolari SUA recunoscută de reclamanta-pârâtă ca fiind încasată. Tribunalul a constatat că pretenţia este neîntemeiată şi nu poate fi admisă, deoarece preţul pentru construcţiile metalice a fost stabilit prin art. 4.1 din contract la suma de 77.544 dolari SUA (exclusiv TVA), iar pârâta-reclamantă a plătit 79.217,07 dolari SUA, deci cu 1673,07 dolari SUA mai mult decât valoarea contractată. Cum şi acest contract se află sub incidenţa art. 1484 C. civ.. Tribunalul a constatat că, în lipsa unei clauze exprese prin carc să se aprobe majorări de preţ, pentru motivele prevăzute în textul de lege invocat, rezultă că pretenţia formulată de către reclamantă nu poate fi admisă.
Aceeaşi concluzie se desprinde şi din art. 4.1.1 din contract, carc prevede că preţurile incluse în oferta contractului sunt fixe pe întreaga durată de valabilitate a contractului, nicio clauză contractuală nepermiţând majorarea preţului stabilit de părţi, exclusiv pe baza manifestării de voinţă a unuia dintre contractanţi.
în consecinţă, acţiunea reclamantei a fost admisă în parte.
Sentinţa arbitrală nr. 127 din 4 iunie 2007
